ICCJ. Decizia nr. 3188/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3188
Dosar nr. 4938/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la numărul 242/2002 C.I. a chemat în judecată SC O. SA Slatina, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige societatea-pârâtă la restituirea în natură a unei mori de făină şi a terenului aferent împreună cu utilajele morii, bunuri situate în comuna Movileni, judeţul Olt, preluat în mod abuziv de stat în 1948.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a dobândit bunurile solicitate în temeiul unui testament olograf efectuat de autorul său C.C. la data de 8 noiembrie 1946.
Prin acelaşi testament, moara de mălai a fost testată altui fiu, C.C. a cărui moştenitoare S.I. a solicitat-o de la aceeaşi societate O. SA Slatina prin cererea înregistrată la numărul 264/2002.
Construcţia din cărămidă dotată cu instalaţiile şi echipamentele necesare funcţionării, situată tot în comuna Movileni, judeţul Olt a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948.
În ambele dosare societatea pârâtă prin întâmpinarea depusă a ridicat excepţia lipsei legitimării procesuale a acţiunii reclamanţilor, a prematurităţii cererii în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001 şi a solicitat chemarea în garanţie a A.P.A.P.S. -ului, în situaţia admiterii acţiunilor, motivat de faptul că societatea s-a privatizat iar pachetul de acţiuni a fost cumpărat de la A.P.A.P.S.
La termenul din 6 februarie 2002, instanţa a dispus conexarea dosarului nr. 264/2002 la dosarul nr. 242/2002, deoarece între acestea există o strânsă legătură.
Prin sentinţa nr. 72 din 27 februarie 2002, tribunalul Olt a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor C.I. şi S.I. împotriva SC O. SA Slatina precum şi cererea de chemare în garanţie formulată, de societatea pârâtă împotriva A.P.A.P.S. Bucureşti, ca lipsită de obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanţii şi-au pierdut calitatea de succesori precum şi dreptul de proprietate al autorului lor C.C. asupra imobilului moară de mălai şi făină situat în comuna Movileni judeţul Olt, bunuri ce le-au fost testate în 1946 şi care au trecut în proprietatea statului abuziv, în temeiul Legii nr. 119/1948.
Ulterior, aceste bunuri au intrat în patrimoniul SC O. SA Slatina, societate înfiinţată în 1990, care s-a şi privatizat prin cumpărarea de acţiuni de la fostul FPS.
În aceste condiţii, s-a concluzionat că în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptăţite, respectiv reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea trebuie adresată instituţiei publice implicată în privatizare conform pct. 2 al art. 27 din lege.
Instanţa a reţinut că reclamanţii nu au formulat un capăt de cerere privitor la anularea actului de înstrăinare a celor două mori, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu are a se pronunţa sub acest aspect.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 116 din 28 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii C.I. şi S.I. împotriva sentinţei nr. 72 din 27 februarie 2002.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, fiind respectate cerinţele prevăzute de Legea nr. 119/1948, lucru evidenţiat şi prin expertiza efectuată în cauză, care a stabilit având în vedere dotarea tehnică a morii la data naţionalizării, că este vorba de o moară sistematică şi nu ţărănească. În al doilea rând s-a concluzionat că imobilul este evidenţiat în patrimoniul societăţii pârâte, care s-a privatizat prin cumpărarea de acţiuni de la FPS.
În consecinţă s-a stabilit că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001, când a statuat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei nr. 116 din 28 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova au declarat recurs reclamanţii S.I. şi C.S. pentru C.I. invocând nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că instanţele au reţinut greşit că imobilele au fost preluate de stat cu titlu, de vreme ce prezumţia a fost răsturnată, probându-se cu procesul-verbal de preluare din 12 iunie 1948, cu certificatul 87 din 26 februarie 1942 şi cu actele eliberate de arhivele naţionale Slatina, că moara fiind ţărănească, de mică capacitate, nu cădea sub incidenţa naţionalizării.
Contrar înscrisurilor din perioada preluării abuzive a morii şi anterior acesteia, expertul a stabilit eronat, în raport de marca utilajului şi capacitatea de măciniş, că moara este sistematică, şi că deci naţionalizarea acesteia este conformă cerinţelor Legii nr. 119/1948.
De asemenea recurenţii arată că societatea pârâtă nu şi-a probat existenţa contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni 38 şi 39/1997 de care face vorbire şi nici dacă imobilul solicitat face parte din pachetul de acţiuni vândut de fostul FPS.
Pârâta nu a emis o decizie motivată care să ateste imposibilitatea restituirii în natură a imobilului şi nici nu a făcut reclamanţilor o ofertă privind modalitatea de acordare prin echivalent a măsurilor reparatorii conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 ori să direcţioneze notificarea fostului FPS.
Fiind vorba de o revendicare propriu-zisă, instanţa era datoare să ia în calcul titlurile de proprietate şi nu să le compare.
Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Reclamanţii S.I. şi C.I. au chemat iniţial în judecată SC O. SA pentru a fi obligată la restituirea în natură a unei mori de mălai şi făină, a construcţiei acestor mori şi a terenului aferent, inclusiv utilajele morii, bunuri situate în comuna Movileni Olt. La cererea SC O. SA Slatina a fost chemat în garanţie A.P.A.P.S., motivat de faptul că imobilele au fost înstrăinate de A.P.A.P.S. în baza contractelor de vânzare-cumpărare ale acţiunilor, nr. 38 şi 39/1997.
Pe parcursul soluţionării cauzei la instanţa de fond au fost introduşi în cauză, Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Olt şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Agenţia Domeniilor statului.
Prima instanţă prin sentinţa pronunţată a respins corect ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, întrucât situaţia de fapt şi de drept a imobilului revendicat nu făcea posibilă restituirea în natură a morii de mălai şi făină, utilajele, construcţiile şi terenul aferent deţinute în proprietate de C.C.C. ce au fost testate fiilor săi C.I. şi C.C. a cărui succesoare este S.I.
În temeiul Legii nr. 119/1948, moara – cu utilajele, construcţiile şi terenul aferent au fost naţionalizate şi apoi trecute în administrarea SC O. SA Slatina, care în temeiul Legii nr. 15/1990 le-a dobândit în proprietate. Societatea O. s-a privatizat în baza contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 38 şi 39/1997. Corect instanţele au respins cererea de chemare în garanţie, deoarece procesul de privatizare are ca obiect vânzarea de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale şi nu acţiunile societăţilor comerciale în care sunt incluse imobilele la care face referire Legea nr. 10/2001.
Posibilitatea şi competenţa de a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 revine în exclusivitate societăţii deţinătoare, proprietara imobilelor şi nu A.P.A.P.S. -ului (A.V.A.S--ului) instituţie care administrează doar acţiunile în numele statului.
Conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, imobilele, terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de o altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptăţite în natură prin Decizia sau, după caz, prin dispoziţia motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, potrivit art. 24 din lege, deţinătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau dispoziţie motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptăţite oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului.
În speţă, notificarea formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001 a fost corect înaintată SC O. SA Slatina, atâta vreme cât aceasta este unitatea deţinătoare a imobilului revendicat, evidenţiat în patrimoniul acesteia. Adresa nr. 1944 din 12 octombrie 2001 emisă de societatea O. deşi din punct de vedere formal nu are caracterul unei decizii sau dispoziţii, este motivată şi transpare clar din conţinutul său că deţinătorul imobilului nu este de acord cu restituirea acestuia în natură.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu respectarea cerinţelor prevăzute de Legea nr. 119/1948 art. 2 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi punctul 2.1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, instituie prezumţia potrivit căreia preluările de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 au fost făcute cu titlu valabil.
Probele administrate de petiţionari nu au fost în măsură să înlăture această prezumţie, expertiza tehnică evidenţiind cu prisosinţă, în considerarea dotărilor tehnice, că moara era sistematică şi nu ţărănească, ceea ce atrăgea incidenţa Legii nr. 119/1948. Aceeaşi situaţie rezultă şi din procesul-verbal de preluare în care s-a reţinut că de la C.C. s-a preluat o moară ţărănească cu un valţ pentru porumb şi alta sistematică cu 2 valţuri.
În mod obiectiv restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă deoarece moara în discuţie a suferit modificări substanţiale, fiind electrificată, utilajele fiind înlocuite cu altele noi iar clădirea morii renovată în totalitate.
Faţă de această situaţie, corect instanţa de fond şi aceea de apel, făcând o justă interpretare şi aplicare a Legii nr. 10/2001 au reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, restituirea în natură neputând fi dispusă.
Ceea ce s-a omis din dispoziţia SC O. de restituire prin echivalent şi deci măsurile pe care instanţa de fond şi apel erau ţinute să le dispună, este efectuarea ofertei de restituire la care reclamanţii erau îndreptăţiţi, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Din acest punct de vedere recursurile reclamanţilor sunt întemeiate, impunându-se casarea deciziei şi sentinţei şi pe fond obligarea SC O. SA Slatina, de a emite oferta de acordare a măsurilor reparatorii.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, Agenţia Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Statul Român şi Consiliul Local Movileni nu sunt deţinătoare a bunurilor revendicate astfel că în mod corect acţiunea în privinţa acestora a fost respinsă.
După pronunţarea deciziei 116 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.I. a decedat (17 februarie 2004).
Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor 115 din 20 martie 2004, la succesiunea acestuia a venit în calitate de soţie supravieţuitoare şi legatară universală C.S. Ceilalţi succesori, B.C., D.P.F. sunt legatari cu titlu particular în privinţa altor bunuri decât acelea la care se referă cauza de faţă.
În calitate de legatară universală C.S., pentru soţul său C.I. a declarat recurs în termen legal împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, alături de S.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de S.I. şi C.S. pentru C.I. împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 72 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Olt şi pe fond obligă intimata-pârâtă SC O. SA Slatina să emită oferta de acordare a măsurilor reparatorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3226/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3185/2005. Civil → |
|---|
