ICCJ. Decizia nr. 3185/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3185
Dosar nr. 1254/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 aprilie 2003 W.P.C. a chemat în judecată pe M.I. pentru revendicarea apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Municipiul Bucureşti, şi evacuarea pârâtei din locuinţa revendicată.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5413 din 6 iunie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia nr. 1682 din 19 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin Decizia nr. 389 din 24 februarie 2003, a admis recursul reclamantului şi, reformând soluţia recurată, a admis acţiunea în parte, referitor la revendicarea terenului, cu motivarea că pârâta a cumpărat apartamentul din litigiu, în baza Legii nr. 112/1995, dar că, fiind un subdobânditor de rea-credinţă, nu are protecţia Legii nr. 10/2001. Oricum, compararea titlurilor de proprietate, invocate de părţi, de preferinţă titlului reclamantului.
La data de 23 februarie 2004, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a introdus recurs în anulare, solicitând reformarea soluţiei prin care a fost admisă acţiunea în revendicare a bunului, în sensul respingerii acesteia, ca nefondată.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut că, devreme ce, titlul pârâtei nu a fost anulat pe cale judecătorească, îşi păstrează efectul translativ de proprietate, protejat de Legea nr. 10/2001 şi dreptul comunitar. Întrucât operaţiunea de cumpărare a titlurilor din litigiu, fiind străină de natura pricinii, nu poate înlătura acest efect, se impune concluzia că soluţia criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat în sensul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.(text în vigoare la data când hotărârea atacată a devenit irevocabilă), o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Totodată această hotărâre este şi vădit netemeinică.
Recursul în anulare este întemeiat.
Actele de înstrăinare efectuate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, şi cu deplina respectare a condiţiilor legii până la apariţia Legii nr. 213/1998 (24 noiembrie 1998) au beneficiul deplin al protecţiei Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, în sensul că sunt recunoscute şi conservate efectele acestor acte (pct. 46.3 din Normele aprobate prin HG nr. 498/2003, publicate în M. Of. partea I, nr. 324 din 14 mai 2003).
Întrucât, în speţă, actul de înstrăinare opus de pârâtă, contractul de vânzare nr. 204 din 30 septembrie 1996, are ca temei Legea nr. 112/1995, iar, judecătoreşte, nu a fost declarat nul (pentru violarea legii), ipso iure a transferat în patrimoniul subdobânditorului dreptul de proprietate asupra bunului revendicat.
Compararea titlurilor este, într-adevăr, străină de natura pricinii şi nu poate înlătura beneficiul deplin al protecţiei dreptului de proprietate, astfel dobândit, beneficiu prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi Convenţia Europeană a drepturilor omului (art. 1 din Primul Protocol adiţional), ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 (publicată în M. Of. partea I nr. 135 din 31 mai 1994).
Aşa fiind soluţia criticată se verifică a fi esenţial nelegală, considerent pentru care recursul în anulare va fi admis aşa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 389 din 24 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Casează Decizia recurată în sensul că respinge recursul declarat de reclamantul W.P.C. împotriva deciziei civile nr. 1682/A din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3188/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3165/2005. Civil → |
|---|
