ICCJ. Decizia nr. 3314/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3314
Dosar nr.7401/200.
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 417 din 3 iunie 2003 Tribunalul Olt a constatat decăzut petentul C.C. de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent prin respectarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul C.C. nu a respectat dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu a notificat în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a actului normativ menţionat, persoana juridică deţinătoare în vederea restituirii în natură sau prin echivalent cu privire la imobilul în litigiu. Că, prin nerespectarea termenului de 6 luni menţionat petiţionarul a fost decăzut din dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 409 din 5 decembrie 2003, a admis apelul declarat de petentul C.C. împotriva sentinţei civile nr. 417 din 3 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimata-pârâtă cooperativa M.L.C. Caracal judeţul Olt şi Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă, a schimbat sentinţa atacată în sensul că: a admis acţiunea formulată de petent şi a obligat-o pe pârâtă să restituie în natură suprafaţa de 1526 mp situată în Caracal; a constatat că imobilul (moară) are o valoare expertizată de 347.644.420 lei în raport de care se vor acorda măsurile reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că petentul C.C. a depus notificarea, însoţită de actele doveditoare, la Judecătoria Caracal pentru a fi înaintată deţinătoarei-pârâte prin executorul judecătoresc, în vederea restituirii în natură a imobilului revendicat. Că, în condiţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, petentul a făcut dovada că a acceptat succesiunea autorului său C.M.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs: Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Olt şi pârâta cooperativa M.L.M.C. Caracal.
Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Olt, critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că a procedat corect petentul atunci când prin avocatul său a depus notificarea la Prefectura Olt şi la pârâta cooperativa M.L.C., în condiţiile în care notificarea trebuia făcută prin executorul judecătoresc care o va comunica persoanei notificate.
- Instanţa de apel prin invocarea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, privitor la calitatea procesuală activă a petentului C.C., a greşit deoarece aceste dispoziţii legale se referă la dreptul succesibililor care deşi nu au acceptat moştenirea, pot formula cerere de restituire pentru bunurile revendicate. În speţă, reclamantul era obligat să facă dovada nu numai a proprietăţii imobilului revendicat ci şi pe aceea de succesibil al titularului iniţial al dreptului de proprietate asupra terenului de 1562 mp şi a morii ce s-a aflat pe acest teren.
- Instanţa de apel constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 347.644.470 lei nu a precizat cum vor fi plătite aceste despăgubiri.
Cooperativa M.L.C. a criticat Decizia ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- Există contradicţie între considerentele şi dispozitivul deciziei instanţei de apel în sensul că în considerente se stabileşte valoarea totală teren şi moară (347.644.470 lei) iar în dispozitiv, instanţa dispune restituirea în natură a terenului, şi o valoare expertizată a morii (347.644.470 lei), lucru ce conduce la imposibilitatea executării hotărârii.
- Instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că petentul nu a făcut dovada calităţii sale procesuale active, şi nici dovada calităţii de succesibil al titularului iniţial al dreptului de proprietate.
Recursurile nu sunt fondate.
Cum motivele de recurs invocate de recurenţi sunt asemănătoare urmează să fie analizate împreună.
Potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Condiţiile impuse de textul de lege mai sus menţionat au fost respectate de petentul C.C. în sensul că a depus notificările cu numerele 146/2001 şi 147/2001, f. 5 – 7 din dosarul de apel, la Executorul Judecătoresc de pe lângă Judecătoria Caracal, judeţul Olt prin care a solicitat să-i fie restituite în natură moara şi terenul aferent preluate în mod abuziv de Statul Român în baza Legii nr. 119/1948.
Prin urmare, susţinerea recurenţilor în sensul că prin notificarea formulată de petent s-au încălcat prevederile textului de lege enunţat nu poate fi reţinută deoarece nu are fundament juridic.
Instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că a considerat cu temei ca dovedită calitatea procesuală activă a petentului C.C., de vreme ce acesta a formulat notificarea în condiţiile art. 24 din actul normativ enunţat mai sus.
Petentul C.C. a făcut dovada nu numai a imobilului revendicat, moară şi terenul aferent acesteia, dar şi pe aceea de succesibil al titularului (autorul C.M) iniţial al dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat. În acest sens sunt actele doveditoare de la filele: 22 – 28 din dosarul de fond nr. 6432/2002.
În mod judicios a rezolvat instanţa de apel şi problema imobilului revendicat – moară şi teren aferent – în sensul că a obligat-o pe pârâta cooperativa M.L.C. Caracal să restituie petentului terenul revendicat – 1562 mp situat în Municipiul Caracal.
Din raportul de expertiză – f. 67 – 73 dosar de fond, rezultă că terenul revendicat poate fi restituit în natură petentului C.C., iar cu privire la moara ţărănească s-a constatat faptul că aceasta nu mai există, urmând ca petentul să fie despăgubit prin echivalent cu suma de 347.644.470 lei ce reprezintă contravaloarea morii.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte va reţine că motivele recursurilor declarate de recurenţi, nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ. şi în consecinţă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Olt şi CM M.L.C. Caracal împotriva deciziei nr. 409 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3358/2005. Civil. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 3308/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
