ICCJ. Decizia nr. 332/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 332
Dosar nr. 36.660/3/2005
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 4636 din 26 septembrie 2005 primarul municipiului Bucureşti a admis notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de S.G. căreia i-a restituit în natură imobilul compus din teren în suprafaţă de 287 mp şi construcţie, situat în Bucureşti.
La data de 3 noiembrie 2005, primarul sectorului 5, a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a acestei dispoziţii, pe considerentul că nemişcătorul face parte din domeniul public şi este afectat de lucrări de investiţii aprobate în condiţiile legii, în imobil desfăşurându-şi activitatea o unitate de învăţământ preuniversitar de stat.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1417 din 3 noiembrie 2006 a respins acţiunea ca nefondată, reţinând în esenţă că întrucât imobilul a fost preluat abuziv, trecerea acestuia în domeniul public al municipiului Bucureşti, operată în temeiul OUG nr. 30/2000, este de asemenea abuzivă, în condiţiile în care statul nu deţinea un titlu valabil de proprietate.
Ca atare, se mai arată, în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 întrucât imobilul nu a ieşit niciodată din patrimoniul pârâtei care, este îndreptăţită la retrocedare.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă care, prin Decizia nr. 404 din 5 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantului, reţinând că principiul restituirii în natură este aplicabil chiar dacă imobilul are destinaţie de unitate de învăţământ preşcolar, concluzie ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora restituirea imobilului în proprietate se face cu obligaţia menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de 5 ani, conform anexei 2 lit. a), ce face parte integrantă din lege.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, primarul sectorului 5, în calitate de reprezentant legal al Primăriei sectorului 5 Bucureşti, care invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţine în esenţă că în mod greşit s-a apreciat asupra preluării abuzive în condiţiile în care imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 266 din 27 septembrie 1948 act normativ adoptat în conformitate cu cerinţele legii fundamentale în vigoare la acea dată. Or, simpla raportare a acestui act normativ la normele generale ale Constituţiei din 1948, privind modalităţile de stingere a proprietăţii private, nu este suficientă pentru a-l califica drept titlu nevalabil de preluare a imobilului în litigiu care, la data emiterii dispoziţiei atacate se afla în administrarea autorităţilor locale ale sectorului 5.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este dat prin dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din acest act normativ, texte ce acoperă practic sfera tuturor modalităţilor de preluare, în afara reglementării nerămânând decât cazurile expres exceptate, cum sunt cele pentru care există o altă lege de reparaţie.
Pentru clarificarea noţiunii de „titlu valabil", art. 2 lit. h) din lege, face trimitere la dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, text potrivit căruia un bun se consideră a fi fost preluat cu titlu valabil, dacă au fost respectate Constituţia, tratatele internaţionale la care România era parte şi legile în vigoare la data preluării.
În speţă, imobilul în litigiu a fost preluat de stat în baza art. 5 din Decretul nr. 266 din 27 septembrie 1948, act normativ care declara ca fiind proprietatea statului toate imobilele ce au servit unităţilor şcolare de orice grad sau categorie, ce urmau a fi preluate, pentru a fi date în folosinţa Ministerului Învăţământului Public, fără plata vreunor despăgubiri.
Ca atare, în mod corect au reţinut instanţele că aspectele mai sus relevate, conturează caracterul abuziv al preluării imobilului în litigiu, de către stat şi respectiv nevalabilitatea titlului acestuia, în condiţiile în care deposedarea nu s-a făcut cu titlu de naţionalizare sau expropriere, singurele modalităţi recunoscute de Constituţia de la 1948 de stingere a proprietăţii private.
Cât priveşte restituirea în natură a imobilului, ca măsură reparatorie, soluţia este în concordanţă cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora imobilele având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori socio-culturale, se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de până la 3 sau respectiv 5 ani, de la data emiterii deciziei sau dispoziţiei.
Corect s-a reţinut de asemenea că lucrările de reparaţii curente şi dotare cu mobilier şcolar, efectuate de autorităţile administraţiei publice locale nu reprezintă investiţii de natură să împiedice restituirea în natură a imobilului, în înţelesul art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, invocat de recurent, text care, de altfel nici nu este aplicabil în cauză, în condiţiile în care se referă la restituirea în natură a terenurilor fără construcţii, afectate de lucrări de interes public, aprobate.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Primăria sectorului 5, prin primar împotriva deciziei nr. 404 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7984/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
