ICCJ. Decizia nr. 3340/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3340
Dosar nr. 27186/1/2005
(nr. vechi 10724/2005)
Şedinţa publică din 30 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 285/A/din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul SC C.C. SA împotriva sentinţei civile 980 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, sentinţă conform căreia s-a admis în parte contestaţia contestatoarei S.A.Z., s-a anulat Decizia nr. 68 din 12 mai 2004 şi a fost obligată intimata să emită decizie pentru măsuri reparatorii în echivalent în privinţa a 477 mp teren, ce nu pot fi restituiţi în natură, măsuri evaluate la 1.295.189.906 lei, echivalentul a 38.736,38 dolari SUA.
În motivarea deciziei sale, instanţa de apel a reţinut că bunul imobiliar a fost dobândit de contestatoare de la soţul său, care la rându-i a moştenit pe tatăl său, iar, ulterior, imobilul a fost expropriat de stat cu scopul de a se construi un complex hotelier.
S-a avut în vedere că la 1 ianuarie 1990 terenul era în patrimoniul societăţii comerciale şi nu la C.A.P., ceea ce face aplicabilă Legea 10/2001.
Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs, SC C.C. care, invocând în principal pct. 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., susţine că nu există o legală reprezentare a succesiunii autorului în privinţa contestatoarei, că regimul juridic al terenului n-a fost stabilit corect, nedovedindu-se preluarea abuzivă şi, deci, nu este aplicabilă Legea 10/2001, pentru a nu mai discuta faptul că societatea comercială a fost privatizată legal, iar contestatoarea n-a pretins echivalentul ca măsură reparatorie.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a reţine că susţinerile recurentei nu numai că sunt infirmate de probele cauzei, în raport de care instanţele au aplicat corect dispoziţiile Legii 10/2001, dar însăşi recurenta, în final, a recunoscut drepturile contestatoarei, ca persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din legea specificată. Dovadă, sub aspectul abordat, o constituie Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2006, emisă de recurenta însăşi, act prin care dă curs măsurilor deja stabilite în beneficiul contestatoarei de către instanţele precedente, la fond şi apel.
De aceea, nesubzistând nici un temei al art. 304 C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC C.C. SA împotriva deciziei nr. 285 A din 15 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 344/2005. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3278/2005. Civil → |
|---|
