ICCJ. Decizia nr. 346/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Decizii civile ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 346.

Dosar nr.29990/2/2005

Şedinţa publică din 30 aprilie 2007

Asupra recursului civil de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 316 din 4 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, s-a admis contestaţia formulată de contestatorii P.D. şi M.E., în contradictoriu cu pârâţii S.N.P. P. SA Bucureşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S.

A fost anulată Decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004, emisă de S.N.P. P. SA Bucureşti; fost obligată intimata S.N.P. P. SA Bucureşti să emită decizie de restituire către contestatori, pentru terenul solicitat prin notificarea nr. 347/2002 prin măsuri reparatorii în echivalent.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin contestaţia precizată, contestatorii P.D. şi M.E. au solicitat obligarea pârâtei S.N.P. P. SA Bucureşti să le restituie în natură sau în echivalent o suprafaţă de 4562 mp, situată în Târgu-Jiu, iar în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă să li se acorde despăgubiri prin titluri de valoare nominală.

Printr-o altă precizare a acţiunii, contestatorii au contestat Decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004, emisă de intimata S.N.P. P. SA şi au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, constând în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii suprafeţei de 4562 mp teren intravilan.

Pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa făcând aplicarea art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că, prin Decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă notificarea celor doi contestatori, pentru că nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul disp. art. 3 şi art. 4 din lege şi nu au depus acte doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din acelaşi act normativ, prin care să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului şi calitatea de moştenitori faţă de proprietarul iniţial al terenului.

Faţă de soluţionarea notificării, instanţa a constatat că în mod greşit a fost respinsă pentru lipsa calităţii de persoane îndreptăţite a contestatorilor, întrucât Legea nr. 10/2001 acordă vocaţie la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, dar şi moştenitorilor lor, conform art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din lege.

În acest sens, s-a avut în vedere că, numita P.E. a deţinut în proprietate terenul în suprafaţă de 4562 mp, în oraşul Târgu-Jiu, jud. Gorj, bun imobil ce a format obiectul exproprierii prin Decretele nr. 52/1960 şi 944/1967, aspect dovedit cu înscrisurile existente la dosar, astfel că s-a făcut dovada calităţii de proprietar a autoarei contestatorilor, deşi nu a fost depus un titlu translativ sau constitutiv de drepturi.

În raport de actele de stare civilă anexate cauzei, s-a reţinut că ambii contestatori au solicitat măsuri reparatorii pentru terenurile ce au aparţinut bunicii paterne şi că în calitate de succesibili, care nu au acceptat succesiunea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare, potrivit disp. art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, beneficiind de repunerea în termen, chiar dacă nu sunt succesibili de gradul I în raport cu autorul, fost proprietar al imobilului.

Întreaga suprafaţă de teren în discuţie s-a stabilit că este în patrimoniul S.N.P. P. SA Bucureşti, dar este afectat unei exploatări de produse petroliere, pe teren s-au edificat construcţii, situaţie în care nu poate fi restituit în natură, contestatorii fiind îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii în echivalent.

Ca urmare, instanţa de fond a apreciat că numai pârâta S.N.P. P. SA are obligaţia de a acorda măsurile reparatorii, întrucât este unitatea deţinătoare, nu şi celelalte pârâte, persoane juridice chemate în judecată.

Numai în eventualitatea stabilirii unei despăgubiri băneşti sau titluri de valoare nominală s-a apreciat că impune obligaţia pârâtului Ministerului Finanţelor Publice de a le plăti, dar în baza unui alt temei juridic.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin Decizia nr. 31/A din 23 ianuarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC P. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 316 din 4 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reţinând în esenţă că, în mod corect instanţa de fond a stabilit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii a contestatorilor P.D. şi M.E., care sunt moştenitorii autorului, proprietar al terenului în discuţie.

De asemenea, fiind identificat terenul în suprafaţă şi amplasament, fiind proprietatea defunctei P.E., preluat abuziv de stat şi deţinut de pârâta S.N.P. P. SA, fără nici un dubiu, obligaţia de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent îi revine unităţii deţinătoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta S.N.P. P. SA Bucureşti, care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arată că în mod greşit s-au interpretat disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorii nu au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite şi nici dreptul de proprietate al autorilor.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 318 din 13 septembrie 2004 s-a respins notificarea contestatorilor P.D. şi M.E. de către pârâta S.N.P. P. SA Bucureşti, cu motivarea că nu s-au depus actele doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se dovedi calitatea de persoane îndreptăţite şi dreptul de proprietate asupra imobilului în sensul cerut de art. 3 şi art. 4 din legea precizată.

Potrivit art. 3 lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora.

S-a făcut dovada în cauză că, terenul în suprafaţă de 4562 mp, situat în Târgu-Jiu, jud. Gorj a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 52/1960 şi Decretul nr. 944/1967, date la care era deţinut în proprietate de P.E., bunica paternă a contestatorilor.

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, potrivit art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptăţite are două accepţiuni, prima referindu-se la calitatea de proprietar al imobilului preluat abuziv de stat, iar a doua priveşte vocaţia succesorală faţă de titularul dreptului de proprietate, care a fost deposedat abuziv de bunul său.

Contestatorii sunt succesibili repuşi în termenul de acceptare a succesiunii bunicii paterne P.E. şi cererea formulată de ei este echivalentă acceptării succesiunii acesteia.

Faţă de împrejurările arătate este neîntemeiată critica vizând lipsa calităţii de persoane îndreptăţite a intimaţilor, calitate ce a fost dovedită.

Se reţine că a fost dovedit dreptul de proprietate al bunicii paterne a contestatorilor asupra terenului.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, „actele doveditoare ale dreptului de proprietate,... precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare."

În cauză, s-au prezentat dovezi ce evidenţiază că, terenul în suprafaţă de 4562 mp, situat în oraşul Târgu-Jiu, ce face obiectul litigiului a fost deţinut în proprietate de bunica paternă P.E. şi preluat prin expropriere prin cele două decrete indicate anterior.

Deşi, nu s-au depus titluri translative sau constitutive de drepturi, din interpretarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că autoarea contestatorilor a fost proprietara terenului.

În acest sens, sunt şi disp. art. 22¹ din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsura.

Faţă de cele arătate şi în absenţa probelor contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau a

fost pusă în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

În concluzie, se reţine că, intimaţii contestatori au dovedit atât calitatea de proprietari ai autorilor lor, cât şi cea de moştenitori ai acestora, fiind astfel persoane îndreptăţite în sensul cerinţelor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuţie.

Hotărârea recurată, fiind în afara criticii formulate de recurentă, pentru considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 31/A din 23 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2007.

A fost obligată intimata S.N.P. P. SA Bucureşti să emită decizie de restituire către contestatori, pentru terenul solicitat prin notificarea nr.347/2002 prin măsuri reparatorii în echivalent.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin contestaţia precizată, contestatorii P.D. şi M.E. au solicitat obligarea pârâtei S.N.P. P. SA Bucureşti să le restituie în natură sau în echivalent o suprafaţă de 4562 mp, situată în Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoriu nr. 46, iar în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă să li se acorde despăgubiri prin titluri de valoare nominală.

Printr-o altă precizare a acţiunii, contestatorii au contestat Decizia nr.318 din 13 09 2004, emisă de intimata S.N.P. P. SA şi au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 din Legea nr. 10/2001, constând în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii suprafeţei de 4562 mp teren intravilan.

Pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa făcând aplicarea art. 137 alin. 2 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că, prin Decizia a cărei anulare se solicită a fost respinsă notificarea celor doi contestatori, pentru că nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul disp. art. 3 şi 4 din lege şi nu au depus acte doveditoare în forma prevăzută de art.22 din acelaşi act normativ, prin care să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului şi calitatea de moştenitori faţă de proprietarul iniţial al terenului.

în acest sens, s-a avut în vedere că, numita P.E. a deţinut în proprietate terenul în suprafaţă de 4562 mp, în oraşul Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoroiu nr. 46 jud. Gorj, bun imobil ce a format obiectul exproprierii prin Decretele nr. 52/1960 şi 944/1967, aspect dovedit cu înscrisurile existente la dosar, astfel că s-a făcut dovada calităţii de proprietar a autoarei contestatorilor, deşi nu a fost depus un titlu translativ sau constitutiv de drepturi.

în raport de actele de stare civilă anexate cauzei, s-a reţinut că ambii contestatori au solicitat măsuri reparatorii pentru terenurile ce au aparţinut bunicii paterne şi că în calitate de succesibili, care nu au acceptat succesiunea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare, potrivit disp. art 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, beneficiind de repunerea în termen, chiar dacă nu sunt succesibili de gradul I în raport cu autorul, fost proprietar al imobilului.

întreaga suprafaţă de teren în discuţie s-a stabilit că este în patrimoniul S.N.P. P. SA Bucureşti, dar este afectat unei exploatări de produse petroliere, pe teren s-au edificat construcţii, situaţie în care nu poate fi restituit în natură, contestatorii fiind îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii în echivalent.

Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VH-a civilă, prin Decizia nr. 31/A din 23 01 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC PETROM SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 316 din 4 04 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti -secţia a V-a civilă, reţinând în esenţă că, în mod corect instanţa de fond a stabilit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii a contestatorilor P.D. şi M.E., care sunt moştenitorii autorului, proprietar al terenului în discuţie.

De asemenea, fiind identificat terenul în suprafaţă şi amplasament, fiind proprietatea defunctei P.E., preluat abuziv de stat şi deţinut de pârâta S.N.P. P. SA, fără niciun dubiu, obligaţia de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii în echivalent îi revine unităţii deţinătoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta S.N.P. P. SA Bucureşti, care, invocând motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ. arată că în mod greşit s-au interpretat disp. art. 22 din Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorii nu au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite şi nici dreptul de proprietate al autorilor.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 318/13 09 2004 s-a respins notificarea contestatorilor P.D. şi M.E. de către pârâta S.N.P. P. SA Bucureşti, cu motivarea că nu s-au depus actele doveditoare în forma prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 pentru a se dovedi calitatea de

persoane îndreptăţite şi dreptul de proprietate asupra imobilului în sensul cerut de art. 3 şi 4 din legea precitată.

Potrivit art. 3 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora.

S-a făcut dovada în cauză că, terenul în suprafaţă de 4562 mp, situat în Târgu-Jiu, str. Ecaterina Teodoroiu nr. 46 jud. Gorj a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr. 52/1960 şi Decretul nr. 944/1967, date la care era deţinut în proprietate de P.E., bunica paternă a contestatorilor.

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, potrivit art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptăţite are două accepţiuni, prima referindu-se la calitatea de proprietar al imobilului preluat abuziv de stat, iar a doua priveşte vocaţia succesorală faţă de titularul dreptului de proprietate, care a fost deposedat abuziv de bunul său.

Contestatorii sunt succesibili repuşi în termenul de acceptare a succesiunii bunicii paterne P.E. şi cererea formulată de ei este echivalentă acceptării succesiunii acesteia.

Faţă de împrejurările arătate este neîntemeiată critica vizând lipsa calităţii de persoane îndreptăţite a intimaţilor, calitate ce a fost dovedită.

Se reţine că a fost dovedit dreptul de proprietate al bunicii paterne a contestatorilor asupra terenului.

în cauză, s-au prezentat dovezi ce evidenţiază că, terenul în suprafaţă de 4562 mp, situat în oraşul Târgu-Jiu, ce face obiectul litigiului a fost deţinut în proprietate de bunica paternă P.E. şi preluat prin expropriere prin cele două decrete indicate anterior.

Deşi, nu s-au depus titluri translative sau constitutive de drepturi, din interpretarea înscrisurilor administrate în cauză, rezultă că autoarea contestatorilor a fost proprietara terenului.

în acest sens, sunt şi disp. art. 22 indice 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsura.

Faţă de cele arătate şi în absenţa probelor contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau a

fost pusă în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

în concluzie, se reţine că, intimaţii contestatori au dovedit atât calitatea de proprietari ai autorilor lor, cât şi cea de moştenitori ai acestora, fiind astfel persoane îndreptăţite în sensul cerinţelor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuţie.

Hotărârea recurată, fiind în afara criticii formulate de recurentă, pentru considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr.31/A din 23 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VH-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2007.

PREŞEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

Gilica CiucăElisabeta IoaniţiuIon Ionescu

MAGISTRAT ASISTENT Melania I. Dănescu

Red. G. C.

← ICCJ. Decizia nr. 3468/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 3343/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 346/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 346/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs