ICCJ. Decizia nr. 3941/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3941
Dosar nr. 25445/2/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
La 28 august 2002 reclamanta C.N.S.L.R. Frăţia a chemat în judecată SC I.A. SRL şi municipiul Bucureşti prin Primar General solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să-i oblige pe pârâţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren în suprafaţă de 948 mp situat în Bucureşti,.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că terenul respectiv a fost cumpărat de către autorul ei Institutul general de asigurare, economie, credit şi asistenţă al funcţionarilor şi pensionarilor publici printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23703 din 10 august 1942 de către Tribunalul Ilfov, secţia notariat, şi transcris sub nr. 8619/1942 la grefa aceleiaşi instanţe. În baza Decretului nr. 358 din 20 august 1949 patrimoniul Institutului general de asigurare, economie, credit şi asistenţă al funcţionarilor şi pensionarilor publici a fost preluat de Confederaţia Generală a Muncii, care în anul 1953 şi-a schimbat denumirea în Consiliul Central al Sindicatelor din R.P.R., iar din 1966 în Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Patrimoniul fostei U.G.S.R. a fost preluat de C.N.S.L.R., ca succesor universal prin absorbţie, care a căpătat personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 782 din 16 martie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă. În anul 1993 C.N.S.L.R. a fuzionat cu C.S.I. Frăţia şi cu Confederaţia Univers, schimbându-şi denumirea în C.N.S.L.R. Frăţia, al cărei patrimoniu este constituit din toate bunurile fostei U.G.S.R.
Reclamanta a mai arătat că în urma demersurilor făcute a aflat că actualul proprietar al terenului este SC I.A. SRL care l-a dobândit prin două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 941 şi 942 din 5 mai 1998 de către B.N.P. Constanţa P. Cum atât reclamanta cât şi pârâta SC I.A. SRL au titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, provenind de la autori diferiţi instanţa urmează să compare aceste titluri şi să acorde preferinţa titlului reclamantei care provine de la un autor ce a avut o posesie mai veche şi mai bine caracterizată, cu consecinţa admiterii acţiunii în revendicare.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
La 18 ianuarie 2004 pârâta SC I.A. SRL a formulat o cerere de chemare în garanţie, precizată la 29 martie 2004, solicitând ca I.C. şi P.V.L. să o apere de evicţiune iar în ipoteza în care va cădea în pretenţii să fie obligaţi la restituirea preţului de 350.000 dolari SUA şi respectiv 250.000 dolari SUA ce a fost plătit în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 941 şi 942 din 5 mai 1998 de către B.N.P. P.C.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 387 din 10 mai 2004 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta SC I.A. SRL şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei C.N.S.L.R. Frăţia. A respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut în esenţă că imobilul revendicat se încadrează în categoria celor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum rezultă din mai multe acte eliberate de Secţia Gospodăriei de Partid a C.C. al P.M.R. şi Uniunea Generală a Sindicatelor din România cât şi din adresa nr. 10019/3456 din 8 martie 2004 a Primăriei municipiului Bucureşti, Direcţia patrimoniu, evidenţă proprietăţii cadastru. Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. Or, Legea nr. 10/2001 are caracterul unei legi speciale de reparaţie astfel că acţiunea privind retrocedarea unui astfel de imobil trebuie să parcurgă procedura specială administrativă şi numai ulterior jurisdicţională prevăzută de acest act normativ.
Faptul că SC I.A. SRL este o societate cu capital privat nu înlătură aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, astfel că reclamanta avea la îndemână calea procedurii de restituire prevăzută în acest act normativ nu şi pe aceea conferită de dreptul comun.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 14/A din 17 ianuarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta C.N.S.L.R. Frăţia, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că actualul proprietar al imobilului în litigiu este o societate cu capital integral privat, la care statul nu deţine nici un fel de participaţie, astfel încât nu este inclusă în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 şi nu poate fi obligată să soluţioneze ca unitate deţinătoare o eventuală notificare a unei persoane îndreptăţite care pretinde un drept de proprietate asupra terenului.
Prin urmare nefiind aplicabilă legea specială menţionată „raportul juridic privind identificarea adevăratului proprietar în raport de titlurile expuse de fiecare parte nu poate fi analizat decât în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun. Acesta este cadrul legal în care se poate aprecia asupra existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei şi dacă acest drept este mai caracterizat cu cel ce rezultă din titlul pârâtei, neexistând nici o dispoziţie derogatorie prevăzută în vreo lege specială care să interzică promovarea, în această situaţie, a unei acţiuni în revendicare". În plus fiecare dintre părţi invocă un titlu de proprietate, nu este incident dreptul de proprietate publică sau privată a statului, iar imobilul este în circuitul civil, astfel încât o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun este admisibilă.
Împotriva ultimei hotărâri pronunţate în cauză pârâta SC I.A. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în motivarea căruia a susţinut următoarele:
- anterior formulării acţiunii în revendicare intimata-reclamantă a depus notificarea nr. 692 din 14 februarie 2002 ce a fost înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti şi care în prezent se află în curs de soluţionare;
- posibilitatea formulării unei acţiuni în revendicare de drept comun există doar în situaţia în care nu ar fi fost adoptată o lege specială de reparaţie care să dea posibilitatea foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora să formuleze cerere de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv;
- or, Legea nr. 10/2001 reprezintă tocmai o lege specială de reparaţie, astfel încât imobilele pentru care se poate face o cerere de restituire în baza acestui act normativ care nu mai pot face obiectul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.;
- împrejurarea că pârâta este o societate cu capital privat nu înlătură aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 întrucât singura particularitate în acest caz o reprezintă faptul că notificarea se adresează primăriei şi îi dă persoanei îndreptăţite dreptul exclusiv la despăgubiri şi nu la restituirea imobilului în natură, aceasta reprezentând doar o problemă de fond în cadrul acestei proceduri speciale, iar nu un aspect procedural de natură să deschidă în favoarea intimatei-reclamante cale unei acţiuni în revendicare de drept comun, încălcând normele legale imperative ce reglementează procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001;
- din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu mai există opţiunea formulării unei acţiuni în revendicare de drept comun, ci obligativitatea de a urma procedura specială de restituire prevăzută de această lege;
- notificarea depusă de intimata-reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 este anterioară datei introducerii acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., astfel că această acţiune este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât procedura administrativă este în curs.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond.
Recursul este nefondat.
Potrivit susţinerilor intimatei-reclamante imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul sindical în baza Decretului nr. 358/1949, iar ulterior, respectiv în anul 1973, a fost preluat de stat.
Recurenta-pârâtă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv prin două contracte de vânzare-cumpărare încheiate la 5 mai 1998 cu intimaţii chemaţi în garanţie care la rândul lor îl obţinuseră în baza Legii nr. 42/1990 prin sentinţa civilă nr. 56 din 12 februarie 1996 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, şi prin Ordinul nr. 140 din 23 august 1996 al Prefectului municipiului Bucureşti.
Potrivit celor arătate în întâmpinarea depusă la instanţa de fond, recurenta-pârâtă este o societate comercială cu capital privat, una dintre societăţile de investiţii imobiliare din România ale Grupului financiar austriac V.
Conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială de reparaţie pentru proprietarii sau moştenitorii acestora ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru cele preluate în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite.
Această lege se referă însă la imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care erau deţinute la data intrării în vigoare a acestui act normativ de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat, de o societate comercială privatizată, de unităţi administrativ-teritoriale, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public (art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat şi completat prin Titlul I art. I pct. 46 al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente).
Cum la 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul în litigiu era deţinut sub titlu de proprietar de recurenta-pârâtă care este o societate comercială cu capital privat încă de la înfiinţarea sa, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 astfel că restituirea terenului respectiv nu se poate face după procedura prevăzută în acest act normativ.
De asemenea, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat şi completat prin Titlul I art. I pct. 14 al Legii nr. 247/2005, text de imediată aplicare, regimul juridic al imobilelor care au aparţinut patrimoniului sindical preluate de stat sau de alte persoane juridice va fi reglementat prin acte normative speciale.
În aceste condiţii cum pentru restituirea patrimoniului sindical preluat de stat nu s-a adoptat încă o lege specială de reparaţie intimata-reclamantă are deschisă calea acţiunii în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ., astfel cum a stabilit în mod corect instanţele de apel.
Decizia recurată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul este nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.A. SRL împotriva deciziei nr. 14/A din 17 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5699/2005. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3239/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
