ICCJ. Decizia nr. 3239/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3239
Dosar nr. 28736/1/2005
Nr. vechi 12274/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă de reclamanţii M.A., D.L. şi H.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pe rolul Tribunalului Bucureşti s-a solicitat anularea deciziei nr. 178131 din 6 octombrie 2003 emisă de pârât şi restituirea în natură a suprafeţei de 4500 mp, reprezentând 2 lacuri, teren aferent şi alei, amplasate pe raza localităţii Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea. S-a solicitat şi plata contravalorii fructelor civile percepute sau nepercepute de pârât, în sumă de 500.000.000 lei pe ultimii trei ani.
Prin sentinţa civilă nr. 919 din 21 octombrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a dispus anularea în parte a deciziei contestate, a obligat intimatul să soluţioneze pe fond pretenţiile reclamanţilor, aşa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul G.V., conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin aceeaşi sentinţă s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea la plata contravalorii fructelor civile pe ultimii trei ani şi a fost obligat intimatul la plata sumei de 7.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu, preluat fără titlu legal de stat şi care potrivit adresei nr. 758 din 5 februarie 2004 emisă de Primăria oraşului Băile Olăneşti Vâlcea face parte din patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia emisă de pârât prin care îşi declină competenţa de soluţionare a notificării în forma Academiei Române potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este legală, terenul fiind în patrimoniul pârâtului, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin raportul de expertiză topografică s-a identificat terenul revendicat, ca fiind în suprafaţă de 4500 mp şi compus din două lacuri, teren aferent şi alei, amplasate în localitatea Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea.
Prin Decizia civilă nr. 205/A din 7 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a respins acţiunea în privinţa cererii de restituire în natură cu privire la imobilele care nu se mai află în administrarea pârâtului. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 8131 din 16 octombrie 2003, Ministerul Apărării Naţionale a restituit reclamanţilor suprafaţa de teren de 2504,36 mp, situată în localitatea Băile Olăneşti, Vâlcea (art. 1 al deciziei) iar pentru diferenţa de teren din totalul de 60 ha, Ministerul Apărării Naţionale şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Academiei Române, deoarece în baza art. 1 alin. (4) din OG nr. 39/2002 aprobată prin Legea nr. 251/2002, terenul aferent complexului Olăneşti, a trecut în administrarea acestei instituţii.
În temeiul acestei ordonanţe s-a încheiat la data de 28 februarie 2002 un protocol între Ministerul Apărării Naţionale şi Academia Română privind aplicarea dispoziţiilor acestei ordonanţe şi un proces-verbal din care rezultă că operaţiunea de predare-primire a cuprins întregul patrimoniu al complexului Olăneşti.
S-a mai reţinut că aceste acte normative şi consecinţele ce le-au urmat fac dovada că în prezent complexul Olăneşti, din care fac parte terenurile revendicate se află în administrarea Academiei Române, şi că au o forţă juridică şi o valoare probatorie mai mare decât cea a unei adrese emise de Primăria oraşului Băile Olăneşti, în care se menţionează că bunurile sunt în patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale.
În final s-a arătat că valoarea probatorie a raportului de expertiză nu este de natură a stabili în administrarea cui se află un anumit bun şi cum s-a dovedit că imobilul revendicat se află în administrarea Academiei Române, în mod corect Ministerul Apărării Naţionale şi-a declinat competenţa de soluţionare a pretenţiilor reclamanţilor, în forma unităţii deţinătoare.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, au declarat recurs reclamanţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului s-a arătat că în realitate la Academia Română au trecut în administrare alte terenuri lacurile cu nuferi solicitate de reclamanţi şi terenul aferent până la 4500 mp au rămas în continuare în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, deoarece ele fac corp comun cu grădina vilei P.
S-a mai susţinut că deşi în dispozitiv s-a precizat că intimatul este obligat la restituirea terenului în litigiu, nu se spune care este suprafaţa acestuia, dacă restituirea se face conform expertizei, că deşi s-a dovedit că imobilul revendicat se află în patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale, instanţa de apel nu a ţinut cont de ele, hotărând în mod greşit că acesta nu mai este în patrimoniul Ministerului Apărării Naţionale.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs şi pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de apel se sprijină pe motive contradictorii, atunci când nu dă forţă probantă raportului de expertiză în stabilirea regimului juridic al imobilului iar în dispozitiv prin omisiune se recunoaşte exact contrariul.
S-a mai susţinut că prin hotărârea de apel s-a cercetat cauza numai cu privire la declinarea de competenţă a soluţionării notificării reclamanţilor şi nu a analizat criticile referitoare la nedovedirea faptului că imobilul nu s-a aflat în proprietatea autorilor reclamanţilor.
Ambele recursuri vor fi admise pentru considerentele care urmează:
Prin Decizia de restituire în parte nr. A 8131 din 16 octombrie 2003 s-a dispus la art. 1 restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2504,36 mp şi la art. 2 că pentru suprafaţa de teren aferentă complexului Olăneşti, Ministerul Apărării Naţionale îşi declină competenţa de soluţionare în favoarea Academiei Române, deoarece în baza art. 1 alin. (4) din OG nr. 39/2002, aprobată prin Legea nr. 251/2002 terenul aferent complexului a trecut în administrarea Academiei Române.
Faţă de dispoziţiile acestor acte normative şi înscrisurile la care fac referire recurenţii-reclamanţi nu rezultă cu certitudine în administrarea cui se află imobilul din litigiu.
Pentru stabilirea regimului juridic al imobilului revendicat, este necesar ca instanţa să pună în discuţie introducerea în cauză a Academiei Române.
Odată stabilit deţinătorul terenului se va proceda la identificarea acestuia, (întindere, vecinătăţi) şi apoi la analizarea cererile formulate prin notificarea cu nr. 55/2001.
Pentru cele arătate se vor admite ambele recursuri se vor casa hotărârile anterioare şi se va trimite cauza pentru rejudecare la instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii M.A., D.L., H.A. şi de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva deciziei civile nr. 205/A din 7 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa nr. 919 din 21 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3236/2005. Civil → |
|---|
