ICCJ. Decizia nr. 3983/2005. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3983
Dosar nr.8643/300/2005
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin încheierea din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, art. 116 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 42 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 52 alin. (1) din Constituţia România.
A suspendat cauza având ca obiect soluţionarea recursului declarat de reclamantul T.C. împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea de apel a reţinut că, prin cererea formulată la 11 aprilie 2008, recurentul T.C. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, art. 116 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi a art. 18 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 4 alin. (2), art. 25 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 52 alin. (1) din Constituţia României.
A mai reţinut curtea de apel, că excepţia este nefondată, dar existând legătură cu modul de soluţionare a cauzei, prin reglementarea căii de atac a recursului, cauza va fi trimisă la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
La data de 14 aprilie 2008, T.C. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 11 aprilie 2008, prin care s-a respins excepţia de sesizare a Curţii Constituţionale".
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat de ce, în opinia sa, dispoziţiile art. 15 alin. (5), art. 18 alin. (1)- (3), art. 22 alin. (2)-(4) şi art. 116 din Legea nr. 18/1991 sunt neconstituţionale.
Deşi recurentul, prin cererea de declarare a recursului, menţionează că declară recurs împotriva încheierii din 11 aprilie 2008, în realitate, singura încheiere prin care s-a dispus cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este cea din 18 aprilie 2008, pentru că, prin încheierea din 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a amânat pronunţarea asupra cererii recurentului de sesizare a Curţii Constituţionale.
De altfel, criticile formulate nu au legătură cu încheierea de amânare a pronunţării, ele susţinând ideea că textele de lege invocate sunt neconstituţionale.
De aceea, prin raportare la voinţa părţii, concretizată în dezvoltarea criticilor formulate în cererea de declarare a căii de atac, se va constata că recursul vizează încheierea din 18 aprilie 2008.
Recursul declarat este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale acestui articol, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Prin urmare, potrivit acestei dispoziţii legale, se poate declara recurs doar împotriva încheierilor prin care instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu şi împotriva încheierilor prin care Curtea Constituţională a fost sesizată.
Or, tocmai aceasta este situaţia în prezenta cauză, deoarece, prin încheierea atacată, curtea de apel a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Faţă de cele arătate, recursul declarat de T.C. se va privi ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T.C. împotriva încheierii din 11 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în dosarul nr. 8643/300/2005.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8070/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 36/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
