ICCJ. Decizia nr. 8070/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8070
Dosar nr.14812/3/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Bucureşti, la 6 iunie 2005, reclamanta Uniunea Arhitecţilor din România (U.A.R.) a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 4236 din 4 mai 2005 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a apartamentului nr. 2 de la etajul I, pivniţa nr. 8 de la subsol şi camera de serviciu nr. 11 de la mansardă, situate în imobilul din Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti a încuviinţat în principiu, la termenul din 17 ianuarie 2006, cererea de intervenţie formulată de B.C. şi B.T. (foştii chiriaşi care au cumpărat apartamentul în litigiu) în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 350 din 14 martie 2006, a respins ca neîntemeiată acţiunea (contestaţia), cu motivarea că reclamanta Uniunea Arhitecţilor din România nu a dovedit că este aceeaşi cu Societatea Arhitecţilor Români, care a fost proprietara imobilului aflat în litigiu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 129 din 20 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Uniunea Arhitecţilor din România împotriva sentinţei civile nr. 350/2006 a Tribunalului Bucureşti. în considerentele deciziei curtea de apel a motivat că reclamanta nu a dovedit că este una şi aceeaşi persoană juridică cu fosta Societate a Arhitecţilor Români, care a fost proprietara apartamentului în litigiu şi care a fost desfiinţată în anul 1951.
Împotriva deciziei civile nr. 129/2008 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta Uniunea Arhitecţilor din România. Prin recursul declarat s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
- instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi nu a arătat motivele pe care se sprijină, Decizia cuprinzând motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.);
- Decizia este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) deoarece, în temeiul art. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din această lege, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; neîndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute în prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
Prin cererea de chemare în judecată şi ulterior pe parcursul procesului, reclamanta a susţinut că este continuatoarea Societăţii Arhitecţilor Români şi în această calitate a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Societatea Arhitecţilor Români a fost fondată în anul 1891 şi recunoscută ca persoană juridică în anul 1903 (filele 40-42 din dosarul primei instanţe), dar, prin Decretul nr. 92/1951, a fost desfiinţată (fila 43).
Uniunea Arhitecţilor din România din R.P.R. a fost înfiinţată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2447 din 13 noiembrie 1953 (fila 44) şi înscrisă în registrul special pentru persoane juridice în baza încheierii pronunţate de fostul Tribunal Popular al Raionului I.V. Stalin în dosarul nr. 3255/1953 (fila 55).
Unele măsuri referitoare la activitatea Uniunii Arhitecţilor din România au fost reglementate prin Decretul nr. 127 din 24 aprilie 1990 (filele 58-60).
Actele enunţate mai sus nu fac dovada că Societatea Arhitecţilor Români şi-a continuat activitatea până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
De asemenea, reclamanta Uniunea Arhitecţilor din România nu a dovedit că, prin hotărâre judecătorească, s-a constat că este aceeaşi persoană juridică cu Uniunea Arhitecţilor din România.
În atare situaţie, reclamanta nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Respingând acţiunea formulată de reclamantă, prima instanţă şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001.
Examinarea actelor din dosarul instanţei de apel nu îndreptăţeşte susţinerea că instanţa a încălcat vreo formă de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Prin considerentele deciziei, curtea de apel a expus cu claritate motivele pe care şi-a sprijinit hotărârea.
Nefiind întemeiat, recursul exercitat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIV
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Uniunea Arhitecţilor din România împotriva deciziei nr. 129 din data de 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3918/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3983/2005. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
