ICCJ. Decizia nr. 409/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 409.
Dosar nr. 8856/3/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2005, reclamantele S.C. şi M.S., au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 3977 din 24 februarie 2006 emisă de pârâtă şi efectuându-se o expertiză în cauză să se stabilească valoarea de piaţă a bunurilor menţionate în notificare, precum şi obligarea unităţii deţinătoare să ia în calcul şi prima modalitate de acordare a reparaţiilor prin echivalent prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul de a le oferi un teren echivalent, la valoarea de piaţă stabilită prin expertiză, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că prin dispoziţia nr. 3977 din 24 februarie 2005 s-a stabilit că restituirea în natură a imobilului revendicat (teren şi construcţii situate în Bucureşti) nu este posibilă, propunându-se ca măsuri reparatorii prin echivalent suma de 3.204.642.000 lei, echivalentul a 95.806 dolari SUA, urmând ca în cazul acceptării acestei oferte, reclamantele să opteze fie pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, fie pentru acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Reclamantele au mai arătat că această dispoziţie nu oferă o justă reparaţie în sensul că pârâta putea să acorde un teren echivalent din proprietatea privată a statului, iar suma stabilită este cu mult inferioară valorii de piaţă a imobilului.
Fiind astfel investit, în baza în baza probelor administrate, inclusiv expertiză tehnică de specialitate, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 613 din 27 aprilie 2006,a admis cererea formulată de reclamante, a anulat dispoziţia nr. 3977 din 24 februarie 2005 emisă de pârâtă şi a constatat dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele în litigiu corespunzător valorii stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul C.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că imobilele, construcţii preluate de la autorii reclamantelor au fost demolate, acestea nemaiexistând în materialitatea lor, iar terenul aferent este în totalitate afectat de elemente de sistematizare, ceea ce face imposibilă restituirea în natură, aşa încât, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, text de lege care prevede că în situaţia imobilelor preluate abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate iar terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, aceeaşi soluţie rezultând şi din conţinutul art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care reglementează situaţia imobilelor expropriate.
În privinţa valorii construcţiilor demolate şi a terenului, prima instanţă a reţinut că prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o valoare de piaţă a acestora la nivelul sumei de 10.482.000.000 ROL din care 6.715.000.000 ROL reprezintă valoarea terenului identificat prin raportul de expertiză în suprafaţă de 874 mp, urmând ca pârâta să procedeze conform dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 referitor la regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 600 din 14 decembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei primei instanţe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a trimis cauza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că potrivit prevederilor cuprinse în art. 16 alin. (1) din Capitolul VII al Legii nr. 247/2005, dispoziţiile emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 (24 februarie 2005) în care s-a consemnat suma ce urmează să se acorde ca despăgubire în baza Legii nr. 10/2001, se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în termen de 60 de zile. Cum, în speţă, dispoziţia emisă anterior apariţiei legii, întrucât prevede o sumă cu titlu de despăgubire, aceasta urmează calea prevăzută de textul de lege menţionat, instanţele judecătoreşti nemaiavând căderea să stabilească conform Legii nr. 10/2001 o altă sumă cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele M.S. şi S.C., invocând prevederile art. 904 pct. 9 C. proc. civ.
Susţin, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală în condiţiile în care isntanţa de apel admiţând apelul pârâtei şi schimbând în tot sentinţa primei instanţe, a trimis cauza Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, această soluţie fiind rezultatul interpretării şi aplicării greşite a Legii nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Din examinarea dispoziţiei nr. 3977 din 24 februarie 2005, emisă de Primăria municipiului Bucureşti (ce formează obiectul prezentei judecăţi) rezultă că pentru imobilul-teren şi construcţii (demolate) preluat abuziv, reclamantelor li s-a constatat calitatea de persoane îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001, iar pentru imobilul notificat ce nu poate fi restituit în natură, li s-au acordat măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, stabilindu-se ca valoare echivalentă a imobilului suma de 3.204.642 lei, în limita căreia se vor stabili măsurile reparatorii.
După emiterea notificării de către pârâtă, în timp ce contestaţia formulată de reclamante împotriva dispoziţiei nr. 3977 din 24 februarie 2005 se afla pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost adoptată Legea nr. 247/2005 care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, dispoziţiile acestei legi aplicându-se şi litigiilor în curs, cât timp nu a fost finalizat procesul de despăgubire a proprietarilor deposedaţi abuziv.
Prin Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 (de imediată aplicare) se prevede că măsurile reparatorii, în cazul imobilelor prevăzute de lege ce nu se mai pot restitui în natură (cum este şi cazul în speţă) se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, noua lege nemaiprevăzând măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare, aşa încât, în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamantele beneficiază de noile dispoziţii ale legii speciale aşa cum a fost modificată şi completată şi se va urma procedura prevăzută de Titlul VII art. 16 din legea nr. 247/2005.
Cum prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate, iar art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, se prevede că deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării, este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, reclamantele vor beneficia de prevederile art. 13 şi art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar pârâta, a cărei decizie a fost anulată de către tribunal, trebuie să se conformeze dispoziţiilor legii speciale şi să trimită întreaga documentaţie, inclusiv hotărârea instanţei de fond, după rămânerea ei irevocabilă, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condiţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
De aceea, modul de evaluare a imobilului în discuţie prin expertiza efectuată la prima instanţă nu mai prezintă relevanţă (cuantumul astfel stabilit prin expertiză, având doar un caracter estimativ, având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 care stabileşte regimul plăţii despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv), evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent fiind atributul evaluatorilor autorizaţi desemnaţi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Comisia Centrală stabileşte cuantumul final al despăgubirilor şi emite titluri de proprietate după finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, procedură în care este inclusă şi contestarea la instanţa judecătorească a deciziei/dispoziţiei emisă de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor.
Deciziile/dispoziţiile emise de entitatea investită cu soluţionarea notificărilor, în măsura în care sunt contestate în justiţie în condiţiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată (cum este cazul în speţă), pot fi menţinute, modificate sau anulate de instanţă, în litigiile declanşate de promovarea de către persoana îndreptăţită a contestaţiei având calitate procesuală pasivă emitenţii deciziilor/dispoziţiilor şi nu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Drept urmare, soluţia instanţei de apel de a trimite cauza la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a legii fiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1)-(2) C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul reclamantelor şi va modifica Decizia atacată în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanţe, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele M.S. şi S.C. împotriva deciziei nr. 600 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, împotriva sentinţei nr. 613 din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4688/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4082/2005. Civil → |
|---|
