ICCJ. Decizia nr. 414/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 414
Dosar nr. 7027/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, secţia civilă, prin sentinţa nr. 195 din 13 februarie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.D. ş.a. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Vaslui.
În consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să achite reclamanţilor sumele reprezentând diferenţa de salariu net pentru perioada mai – octombrie 2000 şi ianuarie – septembrie 2002, reactualizate.
Au mai fost obligaţi pârâţii să achite reclamanţilor şi sumele reprezentând diferenţele de salariu net, reactualizate în funcţie de data inflaţiei, pentru perioada octombrie – decembrie 2002, la care se adaugă diferenţa corespunzătoare a premiului anual în raport de perioada lucrată, sume rezultate în urma aplicării valorii sectoriale de 1.832.882 lei faţă de 1.379.911 lei, precum şi cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că salarizarea magistraţilor se face potrivit Legii nr. 50/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi că începând cu luna septembrie 1999, conform OUG nr. 134/1999, salarizarea acestei categorii de personal urma să se facă pe baza valorii de referinţă sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998.
S-a mai reţinut că prin Legea bugetului de stat pe anul 2000 s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială aplicată magistraţilor şi personalului de specialitate juridică la 1.140.800 lei, iar începând cu 1 ianuarie 2002 noua valoare de referinţă sectorială luată ca bază de calcul este de 1.635.502 lei.
Începând cu 1 octombrie 2002 valoarea de referinţă sectorială s-a majorat cu 12%, astfel că la stabilirea cuantumului diferenţei drepturilor salariale care se cuvin reclamanţilor se va lua în calcul şi această majorare.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 974 din 2 septembrie 2003, a respins recursul declarat de Ministerul Justiţiei, prin reprezentant legal, împotriva sentinţei tribunalului, reţinând că instanţa de fond a făcut o aplicaţiune corectă a prevederilor legale.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. j) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., precum şi ale art. II alin. (3) din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Potrivit art. 330 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, din oficiu sau la cererea Ministerului Justiţiei, putea ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru următoarele motive: „1 – când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; 2 – când prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori această hotărâre este vădit netemeinică; 3 – când s-au săvârşit infracţiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunţată; 4 – când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale şi faptul că partea, potrivit legii române, poate obţine o reparaţie, cel puţin parţială, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă română, în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă".
Prin art. I pct. 17 din OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, care a intrat în vigoare la data de 27 august 2003, dispoziţiile legale anterior menţionate au fost abrogate.
În speţă, sentinţa nr. 195 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Iaşi la 2 septembrie 2003 (Decizia civilă nr. 974/R din 2 septembrie 2003), deci după data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003.
Faţă de cele ce preced recursul în anulare este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 195 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, şi deciziei nr. 974/R din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 235/2005. Civil → |
|---|
