ICCJ. Decizia nr. 425/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 425
Dosar nr. 3540/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 iulie 2001, reclamanta C.I. a chemat în judecată pârâta SC P. SA Piteşti solicitând ca pârâta să fie obligată să restituie reclamantei, în natură, un imobil din satul Humele, judeţul Argeş constând dintr-un teren intravilan în suprafaţă de 3380,94 mp şi moara amplasată pe respectivul teren, inclusiv clădirile anexe şi instalaţiile de măcinat.
Motivându-şi acţiunea reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a aparţinut bunicului său, P.F., de la care a fost preluat de stat, prin naţionalizare în temeiul Legii nr. 119/1948.
Înaintea sesizării instanţei reclamanta a trimis notificare, potrivit Legii nr. 10/2001, care, însă, nu a fost soluţionată de pârâtă.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 226 din 13 noiembrie 2002, a respins acţiunea formulată de reclamantă. Hotărând astfel instanţa de fond a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil şi că reclamanta nu a dovedit că autorului său nu-i erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 119/1948.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 59 din 15 aprilie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat sentinţa în sensul că a admis acţiunea, obligând pârâta să restituie reclamantei imobilul (teren şi construcţii).
În considerentele deciziei, instanţa de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea bunicului reclamantei, de la care a fost preluat de stat în mod abuziv aşa încât, în baza art. 9 din Legea nr. 10/2001 se impune restituirea în natură, reclamanta fiind singurul moştenitor al fostului proprietar.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC P. SA Piteşti invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs pârâta susţinut în esenţă că probele administrate dovedesc dreptul de proprietate al pârâtei care are certificat de atestare a proprietăţii pentru teren, iar construcţiile le-a dobândit conform Legii nr. 15/1990. Cum pârâta este o societate comercială privatizată integral, moştenitoarea fostului proprietar este îndreptăţită doar la despăgubiri din partea statului.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile prezentei legi.
Prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi cele naţionalizate fără titlu valabil.
Imobilul în litigiu, teren pe care se află construită o moară, a fost proprietatea lui P.F., bunicul reclamantului şi a fost preluat de stat în baza Legii nr. 119/1948, deci în mod abuziv.
Reclamanta este, în calitate de descendent de gradul II, singurul moştenitor al fostului proprietar al imobilului şi este îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
În privinţa procedurii de restituire, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii, de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Aplicând corect dispoziţiile textului de lege enunţat, instanţa de apel a dispus restituirea în natură a imobilului.
Nu poate fi primită susţinerea recurentei că acţiunea introdusă de reclamantă ar trebui respinsă deoarece imobilul în litigiu este proprietatea pârâtei dobândit în baza Legii nr. 15/1990.
Această susţinere nu poate fi primită câtă vreme, cu excepţiile prevăzute de lege, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire.
Referitor la utilajele existente în moară, menţionate în cuprinsul recursului, se constată că aceste utilaje – aflate, potrivit expertizei tehnice întocmite (fila 76) într-o stare de uzură cuprinsă între 50-80%, nu au fost cerute de pârâtă nici pe calea unei cereri reconvenţionale, nici printr-o acţiune separată.
Hotărârea instanţei de apel cuprinde motivele pe care s-a sprijinit, Decizia fiind amplu motivată, iar, pe de altă parte, instanţa a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, aşa încât recursul declarat va fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA Piteşti împotriva deciziei nr. 59/A din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 414/2005. Civil → |
|---|
