ICCJ. Decizia nr. 4249/2005. Civil. încheiere scoatere de pe rol. Recurs
| Comentarii |
|
ROMANIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4249
Dosar nr. 3700/2005
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 41 din 1 februarie 2001 la Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, reclamanta SC J.T.I. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu D.G.M.P.S. Bucureşti anularea procesului-verbal de control nr. 497 din 13 decembrie 2000 încheiat de pârâtă, repararea prejudiciului cauzat prin actul atacat, exonerarea de plată a debitelor stabilite prin procesul-verbal şi restituirea contribuţiei de asigurări sociale pentru plăţile compensatorii precum şi a contribuţiei către fondul de pensii şi asigurări sociale aplicate în perioada supusă controlului.
Prin sentinţa civilă nr. 81/F din 1 martie 2001 a Tribunalul Bucureşti, secţia a V–a civilă şi de contencios administrativ, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, şi în consecinţă s-a format dosarul nr. 535/2001 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1510 din 12 noiembrie 2001 în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamanta SC J.T.I. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele D.G.M.P.S. Bucureşti şi Casa Teritorială de Pensii a Municipiului Bucureşti (introdusă în cauză pe parcursul judecării procesului). S-a dispus anularea procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000 încheiat de D.G.M.P.S. Bucureşti şi a fost exonerată reclamanta de plata debitelor stabilite în acest proces-verbal. De asemenea, s-a dispus restituirea sumelor reţinute în temeiul procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000.
Recursul declarat de pârâtele D.G.M.P.S. Bucureşti şi Casa Teritorială de Pensii a Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei sentinţei civile nr. 1510 din 12 noiembrie 2001, a fost soluţionat prin Decizia nr. 4041 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în sensul admiterii recursului, casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
În fond după casare s-a format dosarul nr. 857 din 22 ianuarie 2001 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII–a civilă de muncă şi litigii de muncă, dosar în care la şedinţa publică din 18 februarie 2004 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.M.S.S. şi a Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti şi s-a dispus introducerea în cauză a D.G.A.M.M.
Dosarul nr. 857 din 22 ianuarie 2001 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2686 din 30 iunie 2004, sentinţă prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC J.T.I. SRL Bucureşti împotriva pârâtei D.G.A.M.M., s-a dispus anularea procesului-verbal nr. 497 din 13 decembrie 2000, a fost exonerată reclamanta de plata debitelor stabilite în acest proces-verbal şi s-a dispus restituirea sumelor reţinute în temeiul procesului-verbal anulat.
Pârâta D.G.A.M.M. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2686 din 30 iunie 2004 şi în consecinţă s-a format dosarul nr. 3668/2004 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII civilă şi litigii de muncă.
Prin încheierea din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII civilă şi litigii de muncă, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secţii şi înaintarea ei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, având în vedere natura litigiului precum şi Decizia nr. 4041 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care s-a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta arătând, în esenţă, că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului şi că în fond după casare dosarul a fost soluţionat de secţia a VIII–a civilă conflicte de muncă şi litigii de muncă. Reclamanta menţionează că potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 la data intrării în vigoare a prezentei legi se organizează secţii de asigurări sociale sau după caz complete specializate pentru asigurări sociale la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească, republicată.
Având în vedere că Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 1 aprilie 2001, data publicării ei în M. Of. nr. 140/2001 este evident că s-a făcut aplicarea disp. art. 155 lit. a) şi b) privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale dar şi modul de stabilire a majorărilor de întârziere.
În raport de aceste dispoziţii coroborate cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară conform cărora în cadrul curţilor de apel funcţionează secţii pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale recurenta consideră că nu trebuia trimis dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Faţă de motivele de recurs invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 158, alin. (3) şi art. 159 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 154–159 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale recurenta solicită admiterea recursului şi modificarea încheierii în sensul menţinerii pe rolul secţiei a VII-a civilă şi litigii de muncă, a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3668/2004.
Curtea, analizând înscrisurile şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, constată că prin încheierea recurată s-a dispus, în cadrul aceleiaşi instanţe Curtea de Apel Bucureşti, scoaterea de pe rolul secţiei a VII-a civilă şi litigii de muncă, şi înaintarea dosarului la o altă secţie şi anume secţia de contencios administrativ.
Astfel fiind, în speţă nu sunt incidente disp. art. 158 alin. (3) care se referă la situaţia când se poate exercita calea de atac a recursului împotriva instanţei care s-a declarat necompetentă să soluţioneze cauza şi nici disp. art. 159 pct. 3 C. proc. civ. care se referă la faptul că necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, aşa cum susţine reclamanta.
În speţă, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a dispus înaintarea dosarului la Secţia de Contencios Administrativ a aceleiaşi instanţe, Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine competenţa soluţionării cauzei conform dispoziţiilor obligatorii ale deciziei nr. 4041 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, (cum se arată, de altfel, şi în motivele de recurs), iar încheierea prin care s-a dispus înaintarea dosarului de la o secţie la o altă secţie în cadrul aceleiaşi instanţe nu este supusă căii de atac a recursului.
Astfel fiind, curtea constată că împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi litigii de muncă, nu se poate exercita recurs şi în consecinţă în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge, recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC J.T.I. (România) SRL împotriva încheierii din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi litigii de muncă, pronunţată în dosarul nr. 3668/2004, în contradictoriu cu D.G.M.C.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4325/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4231/2005. Civil → |
|---|
