ICCJ. Decizia nr. 4336/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4336
Dosar nr. 9582/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Iaşi reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA pentru obligarea acesteia să-i vândă camera 57, cămin C3 din Iaşi.
Pârâta a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat evacuarea reclamantului din spaţiul ce-l ocupă fără titlu.
Judecătoria Iaşi prin sentinţa cu nr. 9087 din 8 noiembrie 2003 a respins acţiunea reclamantului şi a admis cererea reconvenţională dispunând evacuarea reclamantului din camera 57 cămin 3.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în că în speţă camera de cămin , deţinută de reclamant nu se circumscrie noţiunii de locuinţă în accepţiunea art. 2 din Decretul-lege nr. 61/1990, pentru a i se putea aplica dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea 85/2002. S-a mai reţinut că reclamantul nu deţine contract de închiriere pentru spaţiul ocupat şi cu privire la care a pretins încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 202 din 25 februarie 2004 a respins apelul reclamantului.
În motivarea acestei soluţii Curtea a reţinut că în registrul de corespondenţă al pârâtei nu figurează un ordin de casare în beneficiul reclamantului şi ca atare cererea reclamantului este neîntemeiată el fiind corect evacuat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă în fapt recurentul a arătat că nu s-a făcut o corectă apreciere a probelor administrate. S-a arătat că deşi nu deţine un contract de închiriere, raportul de locaţiune există, fiind percepută chiria astfel că cererea reconvenţională a fost admisă nelegal. Recurentul a mai arătat că nu are un alt spaţiu de locuit pentru el şi familia sa.
Recursul este nefondat.
În cauză nu sunt întrunite condiţiile pct. 7, 9, şi 10 din art. 304 C. proc. civ. invocate ca motive de recurs.
Decizia atacată conţine considerentele pentru care s-a respins apelul. Legea a fost corect aplicată, evacuarea a fost admisă pentru lipsă de titlu. Împrejurarea că reclamantul a plătit chirie-cu întârziere, date fiind numeroasele somaţii ale pârâtei legat de acest aspect, nu conferă reclamantului drepturi locative. Raporturile locative create urmare ocupării locuinţei de către reclamant şi somaţiile de plată a chiriei adresate de pârâtă au dat naştere la raporturi locative dar bazate pe toleranţa proprietarului nu pe un titlu locativ pe care de altfel şi reclamantul a recunoscut că nu-l are.
Nici ultimul motiv de recurs, pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi primit. Împrejurarea că nu s-a dat o apreciere corespunzătoare probelor-cum s-a arătat de recurent în motivarea recursului, nu este de natură să contureze motivul de recurs invocat care priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei probe administrate.
Greşita apreciere a probelor formează un motiv de recurs astăzi abrogat (vechiul pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. fiind abrogat prin OUG 138/2000 ).
Pentru considerentele arătate recursul reclamantului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei nr. 202 din 25 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4325/2005. Civil → |
|---|
