ICCJ. Decizia nr. 4348/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4348
Dosar nr.10983/200.
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta V.O.E. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul general pentru obligarea pârâţilor la restituirea în natură a unui teren de 324,19 mp situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 i s-a restituit în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti. Ca urmare, prin dispoziţia 696 din 18 martie 1998 a primarului i s-a restituit întregul imobil cu excepţia apartamentului 4 care fusese înstrăinat În raport de împrejurarea că prin dispoziţia 696/1998 nu i s-a restituit şi terenul aferent, de 324,19 mp, reclamanta a adresat o notificare Primăriei în temeiul Legii nr. 10/2001 la care nu i s-a răspuns.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin sentinţa civilă nr. 913 din 13 octombrie 2003 a respins acţiunea reţinând că reclamanta nu a făcut dovada că pe terenul reclamat nu există construcţii care să ocupe suprafeţe din terenul la care se referă şi că acesta poate aşadar să fie restituit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia civilă nr. 26 A din 9 ianuarie 2004 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa nr. 913/2003 şi pe fond a admis acţiunea, obligând pârâtul Primarul general al Municipiului Bucureşti să emită dispoziţie motivată privind restituirea în natură, către reclamantă a terenului în suprafaţă de 324,19 mp situat în Bucureşti.
Pentru a motiva această soluţie Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor de la adresa de mai sus, respectiv două corpuri de clădire. Hotărârea judecătorească nu se referă la terenul pe care se află amplasate cele două corpuri de clădire restituite, astfel că în mod justificat a fost iniţiată o procedură administrativă de revendicare a terenului, în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu deţinătorul terenului, pârâta în cauză.
S-a mai constatat că instanţa de fond în mod greşit a interpretat că pretenţiile reclamantei ar viza terenul de sub clădirile revendicate şi atribuite acesteia în proprietate, în realitate reclamanta cerând prin acţiune o suprafaţă de teren rămasă liberă, reprezentând diferenţa dintre suprafaţa totală a imobilului 408 mp stabilită printr-un raport de expertiză depus în cauză şi necontestat de pârâtă şi suprafeţele imobilelor înstrăinate chiriaşilor, 83,81 mp.
Diferenţa de 324,19 mp a fost în mod justificat revendicată de reclamantă.
S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită să solicite această porţiune de teren, împrejurarea că pe suprafaţa revendicată există un garaj vândut nefiind de natură să reprezinte un impediment la restituire şi ca atare se impune ca primarul să procedeze în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001 la emiterea unei dispoziţii de restituire.
Primăria municipiului Bucureşti a declarat în termen legal recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt recurenta a arătat că reclamanta a fost deja pusă în posesie încă din 20 mai 1998 cu suprafaţa de teren de 324,19 mp obţinută prin scăderea din totalul de 408 mp a suprafeţelor înstrăinate. Ca atare pârâta nu mai poate restitui ce nu mai posedă.
Pe parcursul judecării recursului recurenta-reclamantă V.O.E. a decedat (la 19 decembrie 2004) şi în proces a fost introdusă S.C.C., moştenitoarea sa legală conform certificatului de moştenitor nr. 33 din 13 mai 2005 depus la dosar.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 10/2001 a fost corect aplicată la situaţia de fapt.
Prin sentinţa civilă nr. 7268 din 10 octombrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti definitivă şi irevocabilă la 26 ianuarie 1998 reclamantei i s-a restituit în posesie imobilul. În descrierea dată de instanţă celor două corpuri nu figurează suprafeţe de teren.
Prin dispoziţia nr. 696 din 18 martie 1998 a Primarului general al municipiului Bucureşti s-au restituit reclamantei corpul A şi corpul B din imobilul situat la adresa de mai sus. Nu s-au făcut menţiuni la teren.
Două apartamente din imobilul situat în Bucureşti au fost vândute de Primărie prin contracte de vânzare-cumpărare ce fac menţiuni şi despre terenul situat sub construcţie 26,88 mp în cazul apartamentului vândut numitei S.A. şi respectiv, 56,93 mp în cazul apartamentului vândut numiţilor T.M. şi T.F.
Expertiza întocmită de expert Z.I. arată că imobilul se compune din teren în suprafaţă totală de 408,00 mp şi trei construcţii corpurile A şi B cu destinaţie de locuit şi corpul C garaj, cele trei corpuri de clădire aflându-se pe un teren în suprafaţă totală de 408 mp conform schiţei anexate.
Toate aceste documente inclusiv actele de proprietate iniţiale au fost depuse de reclamantă în susţinerea notificării adresate Primăriei.
Opunerea pârâtei să emită decizie de restituire a terenului aferent imobilului pentru care reclamanta a fost pusă în posesie este neîntemeiată şi contrară dispoziţiilor art. 23 Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecinţă se constată că hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică şi în raport de împrejurarea că nu s-au întrunit condiţiile prevăzute de art. 394 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 26/A din 9 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4453/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4336/2005. Civil → |
|---|
