ICCJ. Decizia nr. 4390/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4390
Dosar nr. 6828/1/2005
Nr. vechi 1608/200.
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia civilă, sub nr. 8001/c din 16 octombrie 2003 reclamanta B.M. a chemat în judecată Primăria comunei Aleşd solicitând anularea dispoziţiei nr. 175 din 4 septembrie 2003 emisă de primarul oraşului Aleşd prin care i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 58/2002 şi obligarea pârâtului la stabilirea unor despăgubiri în sumă de 300.000.000 lei cu titlu de restituire prin echivalent, corespunzător valorii bunurilor solicitate.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este moştenitoarea numiţilor P.L. şi P.I., foştii proprietari ai imobilelor înscrise în C.F. 36 Aleşd, nr.top. 1228 în suprafaţă de 2933 mp şi C.F. 1012 cu nr.top. 1237/2 în suprafaţă de 1627 mp, terenuri care sunt afectate de piaţa de desfacere a produselor agricole Aleşd. Se mai arată că notificarea i-a fost respinsă cu motivarea că terenurile nu ar fi fost preluate abuziv de către stat şi că nu s-ar fi făcut dovada calităţii de moştenitor a proprietarilor de C.F.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a primarului oraşului Aleşd.
Prin sentinţa civilă nr. 603/c din 14 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 175/2003.
S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită a primi despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. 1012 Aleşd, nr.top. 1237/2 arătător cu construcţii în suprafaţă de 1627 mp, despăgubiri ce urmează a fi calculate în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a fost obligat pârâtul primarul oraşului Aleşd să emită o nouă dispoziţie privind acordarea de despăgubiri în conformitate cu normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din litigiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză a reieşit că în C.F. 1012 Aleşd nr.top. 1237/2 arătător cu construcţii în suprafaţa de 1627 mp, sub B 1 a fost intabulat ca proprietar defunctul P.L.L., în prezent suprafaţa de 1627 mp teren fiind afectată de piaţa agroalimentară şi de blocurile de locuinţe din apropierea pieţei.
Despre imobilul înscris în C.F. 36 Aleşd cu nr.top. 1228 în suprafaţă de 2856 mp s-a reţinut că acesta nu a fost niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, ei nefigurând printre proprietarii imobilului.
Împotriva sentinţei pronunţate în cauză au declarat apel atât reclamanta cât şi pârâţii.
În motivarea apelului reclamanta a susţinut că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa a avut în vedere numai documentele depuse de pârâţi şi nu a avut în vedere şi sentinţa civilă nr. 6355/1993 prin care i-au fost atribuite terenurile respective, astfel că solicită recalcularea despăgubirilor băneşti pentru terenurile respective sau retrocedarea lor conform sentinţei civile nr. 6355/1993.
Apelanţii pârâţi au criticat sentinţa susţinând că instanţa de fond nu a apreciat în mod corespunzător actele dosarului, interpretând în mod eronat starea de fapt existentă şi nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate privind lipsa calităţii procesuale a Primăriei şi a tardivităţii acţiunii, că prin dispoziţia nr. 175/2003 în mod corect a fost respinsă cererea petentei, întrucât nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a proprietarului tabular şi nici dovada preluării abuzive a terenurilor.
Prin Decizia civilă nr. 1123/A din 12 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-au respins ambele apeluri.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că, raportat la obiectul cererii, la probele administrate şi la temeiul legal invocat, sentinţa este legală şi temeinică, stabilindu-se corect că reclamanta este îndreptăţită la despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul intabulat în C.F. nr. 1012 Aleşd nr.top. 2137/2 în ceea ce priveşte pretenţiile privind imobilul din C.F. 36 Aleşd nr.top. 1228. S-a reţinut că cererea reclamantei este nefondată câtă vreme extrasul de carte funciară din februarie 1991 invocat nu corespunde cu menţiunile C.F., iar antecesorul său nu era intabulat ca proprietar.
S-a mai reţinut că cererea reclamantei formulată în apel privind recalcularea despăgubirilor sau retrocedarea imobilelor în baza sentinţei civile nr. 6355/1993 este o cerere nouă, inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 294 raportat la art. 292 şi art. 112 C. proc. civ. şi Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte, reclamanta are posibilitatea de a solicita punerea în executare a respectivei hotărâri pe calea dreptului comun.
Referitor la apelul declarat de pârâţi s-a reţinut că prin admiterea acţiunii, chiar în parte, instanţa s-a pronunţat implicit asupra excepţiilor invocate cât şi asupra pretenţiilor reclamantei raportat la probele administrate, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Atât reclamanta, cât şi pârâţii au declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în recurs.
Recurenta reclamantă a solicitat modificarea în parte a deciziei recurate în sensul de a i se acorda dreptul de proprietate şi asupra imobilului din C.F. 36 topo 1228 în suprafaţă de 2935 mp, motivat de faptul că a făcut dovada cu proba de C.F. 36 top 1228 care a fost depusă la dosar la tribunal, dar a dispărut.
Printr-o cerere ulterioară, de „dezvoltare a motivelor de recurs", recurenta-reclamantă invocă drept temei legal al acţiunii prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu pct. 10 cum s-a indicat iniţial.
În recursul declarat de pârâţi se susţine că Decizia recurată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de apel a interpretat greşit legea şi nu s-a pronunţat asupra apărărilor invocate prin reiterarea excepţiilor de tardivitate şi a lipsei calităţii procesuale a primăriei.
Referitor la fondul cauzei se susţine că nu s-a dovedit calitatea de moştenitoare a reclamantei după defunctul P.L. iar obligarea la cheltuieli de judecată este nelegală întrucât s-a ajuns la faza de proces din culpa reclamantei care nu şi-a dovedit în faza administrativă calitatea de moştenitoare.
Pe parcursul soluţionării recursului reclamanta a decedat, fiind continuată procesual de moştenitorul său B.A.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Nu pot fi primite criticile formulate de recurenta-reclamantă privind imobilul cu nr.top. 1228, în suprafaţă de 2856 mp.
Pe baza probelor administrate, instanţele anterioare au reţinut în mod corect că acest imobil nu a fost niciodată proprietatea antecesorilor reclamantei, aceştia nefigurând printre proprietarii bunului respectiv.
Împrejurarea că printr-o sentinţă anterioară, nr. 6355/1993, reclamantei i-au fost atribuite terenuri în baza Legii nr. 18/1991 excede cadrului procesual din speţa de faţă.
Nu este întemeiat nici recursul declarat de pârâţi.
Instanţele anterioare s-au pronunţat asupra tuturor cererilor şi apărărilor formulate de părţi, chiar sub forma excepţiilor invocate, cum susţin recurenţii.
Pe de altă parte, cu actele de stare civilă depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că este moştenitoarea autorului P.L., instanţa de fond referindu-se explicit la actele doveditoare în acest sens.
Obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată s-a efectuat în mod legal, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., fiind parte căzută în pretenţii.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de B.M., decedată ulterior şi continuată procesual de B.A. şi de Primăria oraşului Aleşd şi primarul oraşului Aleşd împotriva deciziei nr. 1123/A din 12 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4864/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4426/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
