ICCJ. Decizia nr. 4426/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4426
Dosar nr. 9429/200.
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 887 din 15 decembrie 2003, Judecătoria Răcari a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a IPJ Dâmboviţa, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a admis în parte cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele B.N.R., sucursala Prahova, şi Ministerul Finanţelor Publice şi a fost obligată pârâta B.N.R. să îi restituie reclamantului 8 ducaţi austrieci Frantz Iosif emisie 1915, în greutate de 111,68 grame, un medalion în greutate de 29,83 grame, un alt medalion cu lănţişor în greutate de 11,27 grame, două verighete gravate cu modele florale în greutate de 14,09 grame şi un ghiul bărbătesc în greutate de 12,03 grame sau contravaloarea bunurilor, calculată la preţul practicat de B.N.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i-au fost confiscate abuziv bunurile identificate în procesele-verbale încheiate la 30 octombrie 1980 şi 5 noiembrie 1980. Măsura a fost abuzivă, deoarece reclamantului i-a fost confiscată suma de bani obţinută din săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, iar pentru bunurile din metale preţioase s-a dispus confiscarea, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 244/1978, instanţa reţinând că, deşi bunurile nu au fost dobândite cu sume obţinute prin săvârşirea infracţiunii, confiscarea se impune în raport cu dispoziţiile art. 57 din decret. În acest act normativ, cu privire la ducaţi, art. 14 alin. (1) lit. a) prevedea că deţinerea lor licită era limitată la două cazuri: când erau cuprinşi în salbe sau, deşi necuprinşi în salbe, aveau destinaţia de podoabă.
Reţine instanţa, că prin modul de reglementare a restituirii obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase, s-a urmărit evitarea oricăror restrângeri sau limitări, pentru ca astfel caracterul reparatoriu al dispoziţiilor legale să fie complet.
De aceea, reclamantul este îndreptăţit la restituirea bunurilor preluate abuziv.
Se mai reţine, că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a IPJ Dâmboviţa este întemeiată, pentru că, raportat la prevederile art. 40 alin. (2) din HG nr. 1344/2003, nu există identitate între această instituţie şi cea obligată să răspundă faţă de reclamant, iar restituirea bunurilor se face, potrivit art. 34 alin. (2) din OUG nr. 190/2000, în natură şi numai atunci când bunurile nu se mai găsesc în fizic se acordă despăgubiri.
Prin Decizia civilă nr. 799 din 19 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia invocată de Ministerul Finanţelor Publice D.G.F.P.C.F.S. Prahova şi a respins apelul declarat de pârâta B.N.R., sucursala Prahova, împotriva acestei hotărâri, reţinând că reclamantul a făcut dovada că bunurile confiscate i-au fost preluate, ca măsură de siguranţă, prin hotărârea penală, în baza dispoziţiilor art. 47 din Decretul nr. 244/1978. Preluarea a fost abuzivă, pentru că bunurile aveau destinaţia de a fi folosite de familia reclamantului şi nu de a fi comercializate.
Se mai reţine că Ministerul Finanţelor Publice D.G.F.P.C.F.S. Prahova nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, în litigiile prevăzute de art. 34 alin. (1) din OUG nr. 190/2000, reprezentarea statului este asigurată de B.N.R. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B.N.R., sucursala Prahova, care arată că motivul de recurs este identic cu cel invocat la instanţa de apel şi susţine că în custodia B.N.R. nu au fost depuse bunurile care fac obiectul acţiunii. Bunurile au fost depuse pe numele altor persoane care nu au calitatea de părţi în proces.
Recursul este inadmisibil.
Articolul 2821 C. proc. civ., anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr .195/2004, avea următorul conţinut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligaţia de predare a unor bunuri mobile în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului.
Or, în prezenta cauză, reclamantul, prin acţiunea formulată pe cale principală, a cerut ca pârâtele să fie obligate să-i restituie mai multe obiecte din aur, în greutate de 178,90 grame, a căror valoare este de până la 200 milioane.
De aceea, acţiunea se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821 C. proc. civ., iar hotărârea pronunţată de instanţa de fond era supusă numai recursului.
Greşeala curţii de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de pârâtă, nu îi deschide acesteia calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege şi nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunţate de judecătorie dreptul pârâtei la exerciţiul singurei căi de atac prevăzută de lege s-a stins, neputând fi declarat un nou recurs doar pentru faptul calificării greşite a căii de atac folosite iniţial.
În raport de conţinutul cererii de recurs s-a invocat şi nulitatea recursului, însă, pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca inadmisibil. Rezolvarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii face inutilă analiza excepţiei privind nulitatea recursului declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta B.N.R., sucursala judeţeană Prahova, împotriva deciziei civile nr. 799 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4428/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4408/2005. Civil → |
|---|
