ICCJ. Decizia nr. 44/2005. Civil. Legea nr.115/1996 (controlul averii). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 44.
Dosar nr. 27752/1/2005
Nr. vechi 11290/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a sesizat, în temeiul Legii nr. 115/1996, Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând verificarea modului de dobândire a bunurilor, privind pe locotenentul-colonel A.S.D.
Prin ordonanţa nr. 10 din 2 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, Comisia de cercetare a averilor, constituită în baza Legii nr. 115/1996 a fost dispusă clasarea cauzei.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost admis, prin Decizia nr. 4783 din 18 noiembrie 2003, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, şi a fost casată ordonanţa comisiei de cercetare, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Rejudecând sesizarea, Curtea de Apel Timişoara, Comisia de cercetare a averilor, a pronunţat ordonanţa nr.3 din 17 decembrie 2004, prin care a trimis instanţei cauza spre soluţionare, constatând că cercetaţii A.S.D. şi A.M. nu au dobândit licit imobilul cumpărat şi finisat, situat în Arad.
Prin sentinţa nr. 47/PI din 16 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost dispusă închiderea dosarului, constatându-se că provenienţa bunurilor cercetaţilor este justificată.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră susţinând, în esenţă, că prin salariile obţinute, cercetaţii nu au justificat preţul imobilului supus verificării şi că nu au fost administrate probele menţionate în considerentele deciziei de casare, în special o expertiză de evaluare a imobilului.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prin Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, decizie ce poartă nr. 4783 din 18 noiembrie 2003, s-a stabilit necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică, pentru evaluarea exactă a imobilului şi a finisărilor ce i-au fost aduse de către cercetaţi.
Această probă nu a fost administrată deşi, atât reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, cât şi cel al sesizantului au insistat în administrarea ei, astfel cum rezultă din încheierea din 9 iunie 2005, în care au fost consemnate dezbaterile în fond.
Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Neadministrând proba cu expertiză tehnică, deşi era obligată să se supună deciziei de casare, Curtea de Apel Timişoara a pronunţat o sentinţă a cărei casare se impune.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată sentinţa curţii de apel şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei nr. 47/PI din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 459/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4193/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
