ICCJ. Decizia nr. 4508/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4508
Dosar nr. 9498/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 noiembrie 2002, R.L. a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 1279 din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Târgu-Mureş şi a solicitat în contradictoriu cu aceasta şi cu pârâtele SC L. SA şi K.E., ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să modifice dispoziţia menţionată, în sensul restituirii în natură a apartamentului nr. 12 situat în Târgu-Mureş, înscris în C.F. nr. 800/II Târgu-Mureş cu nr. ord. A+103 nr.top 686/1, 686/2, compus din 1 cameră şi dependinţe, anexe gospodăreşti, anulării contractului de vânzare-cumpărare nr. 913/1997 şi obligării pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul mai sus individualizat a fost proprietatea tabulară a autorului său V.E. şi ulterior acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 înscris în C.F. nr. 800/II iar la 11 septembrie 1997 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 913 imobilul a fost înstrăinat pârâtei K.E., anterior vânzării acestuia, reclamanta solicitând restituirea în natură.
Acţiunii reclamantei, pârâtele Primăria Municipiului Târgu-Mureş şi K.E. i-au opus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acţiunii, întrucât acesteia i-au fost acordate despăgubiri, conform Hotărâri nr. 739 din 9 februarie 1998 emisă de Consiliul Judeţean Mureş, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, deşi reclamanta nu a solicitat efectuarea plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 70 de la 7 februarie 2003, Tribunalul Mureş a admis excepţia sa de necompetenţă materială cu privire la capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
În temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecata celorlalte petite, până la soluţionarea irevocabilă a cererii reclamantei de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 913 din 11 septembrie 1997.
Pentru a se dezinvesti, instanţa a reţinut, că se impune a se face distincţie între procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001 şi acţiunea de drept comun, prin care se solicită anularea actelor juridice de înstrăinare încheiate în legătură cu imobilul a cărei restituire s-a cerut.
În raport de valoarea imobilului prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare nr. 913/1997, care este sub 2 miliarde lei, a apreciat incidente dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. şi a hotărât că acţiunea este de competenţa materială a judecătoriei, în primă instanţă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş sub nr. 2364/2003, iar prin sentinţa civilă nr. 4603 din 26 septembrie 2003, această instanţă a respins acţiunea ca fiind prescrisă.
În motivare, Judecătoria Târgu-Mureş a reţinut că, în aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamanta R.L. a solicitat să fie despăgubită pentru imobilele preluate de la autorul V.E., în temeiul Decretului nr. 92/1950 poz. 540 a cărui moştenitoare testamentară este, după defuncta V.S., imobilele fiind situate în Târgu-Mureş, înscrise în C.F. nr. 800/II Târgu-Mureş.
Conform hotărârii nr. 739 din 9 februarie 1998, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 Mureş, a respins cererea petentei R.L. privind acordarea de despăgubiri sau restituirea în natură a imobilului situat în Târgu-Mureş şi acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. H. 2, Târgu-Mureş.
S-a arătat că aceasta are calitatea de moştenitoare testamentară a fiului fostei proprietare, dar nu a dovedit calitatea de moştenitoare a acesteia din urmă, nefiind întrunită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.
În ceea ce priveşte imobilul situat pe str. H., din extrasul de la Arhivele Statului, rezultă că imobilul a fost preluat în proprietatea Statului prin Decretul nr. 92/1950 (poz.540 din tabelul anexă), de la proprietarul V.E.
R.L. este moştenitoarea testamentară a proprietarului V.E.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat contestaţie prin care a solicitat reanalizarea măsurii dispuse.
Prin sentinţa civilă nr. 9290/1998 a Judecătoriei Târgu-Mureş s-a respins contestaţia cu motivarea că, deşi Legea nr. 112/1995 recunoaşte dreptul de moştenire legală şi testamentară cu privire la persoanele care beneficiază de dispoziţiile acesteia, în speţă, contestatoarea nu a dovedit această calitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, arătând că din actele de stare civilă depuse, a rezultat fără echivoc că V.E. este fiul lui S.V., care a decedat la 6 decembrie 1951, iar V.E. a decedat la 8 august 1978, astfel că acesta are calitate de moştenitor legal.
Tribunalul Mureş, prin Decizia nr. 276 din 28 februarie 2001 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a admis contestaţia formulată de R.L. împotriva hotărârii nr. 739/1998, a obligat Consiliul Judeţean Mureş, Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 să-i acorde acesteia despăgubiri, în sumă de 303.815.470 lei pentru imobilul situat în Târgu-Mureş, rămânând valide măsurile reparatorii stabilite pentru imobilul situat în Târgu-Mureş, str. H.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs aceeaşi contestatoare pentru că suma ce i-a fost acordată, a fost apreciată de aceasta, ca fiind sub valoarea reală.
Aceeaşi cale de atac a fost exercitată şi de Consiliul Judeţean Mureş care a criticat Decizia, în sensul că reclamanta a dovedit calitatea de moştenitoare testamentară a fostului proprietar V.E., dar nu a probat că ar avea vocaţia succesorală la bunurile existente în patrimoniul fostei proprietare V.S., la data decesului acesteia, nedovedind calitatea de moştenitoare a defunctei V.S.
Prin Decizia nr. 753/R/2001 Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins recursul contestatoarei şi a admis recursul declarat de Consiliul Judeţean Mureş.
Ca atare, a modificat Decizia nr. 276/2001 a Tribunalului Mureş, în sensul că a respins ca nefondat apelul contestatoarei împotriva sentinţei civile nr. 9290/1998 a Judecătoriei Târgu-Mureş, care a fost menţinută ca legală şi temeinică.
Pe parcursul soluţionării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 2364/2003, pârâta K.E. a invocat excepţia tardivităţii acţiunii cu privire la petitul anulării contractului de vânzare-cumpărare.
Judecătoria Târgu-Mureş a respins ca prescrisă acţiunea cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie într-un termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Termenul de 1 an stabilit prin art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit cu 3 luni, prin OUG nr. 109/2001 din 26 iulie 2001 şi cu încă 3 luni, conform OUG nr. 145/2001, din 9 noiembrie 2001, pentru prelungirea unor termene prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, admiterea acţiunii, arătând că instanţa a apreciat greşit că acţiunea este prescrisă, iar pe fond instanţa va trebui să aibă în vedere că din imobilul în care este situat apartamentul solicitat, o parte a fost retrocedat în natura acesteia, în conformitate cu Legea nr. 112/1995, iar alte apartamente au fost înstrăinate chiriaşilor.
A formulat critici în sensul nelegalităţii hotărârii, învederând că imobilul a fost preluat de stat, fără titlu, iar această împrejurare nu a fost analizată de instanţă.
Prin Decizia nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 instanţa de control judiciar ordinar, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.L. şi a obligat-o la 3.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata K.E., păstrând motivarea Judecătoriei Târgu-Mureş
Decizia menţionată a făcut obiectul exercitării criticilor promovate de aceeaşi parte, pentru motivul de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că momentul de la care începe să curgă termenul de 1 an stabilit de dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este cel al comunicării dispoziţiei nr. 1279 din 21 octombrie 2002.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia reclamanta R.L. a investit instanţa cu o contestaţie prin care a solicitat modificarea dispoziţiei nr. 1272 din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Târgu-Mureş în sensul restituirii în natură a apartamentului nr. 12 din str. H., Târgu-Mureş şi anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 913 încheiat la 11 septembrie 1997 între R.A.G.C.L.(fostă SC L. SA) în calitate de vânzător şi K.E., cumpărătoare, are prin raţiunea edictării sale un profund caracter reparatoriu, fiind o lege specială, derogatorie de la dreptul comun.
Astfel, procedura reglementării acestui act normativ prevede la art. 46 alin. (5) că „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate dreptul la acţiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Din interpretarea textului de lege evocat, rezultă fără echivoc că dreptul la acţiune, sub imperiul acestei legi speciale se prescrie (indiferent de cauza de nulitate) într-un termen de 1 an, calculat, prin voinţa legiuitorului de la momentul intrării în vigoare a actului normativ.
Termenul de 1 an a fost prelungit iniţial cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001, şi apoi cu încă 3 luni, conform OUG nr. 145/2001, astfel că reclamanta putea să introducă acţiunea în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 913/1977 cel mai târziu până la 14 august 2002.
Demersul judiciar de investire a instanţei s-a realizat la 29 noiembrie 2002, deci cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege.
În acest sens, corect au apreciat instanţele că acţiunea este prescrisă, dreptul material fiind exercitat peste termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.L. împotriva deciziei nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4529/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4268/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
