ICCJ. Decizia nr. 4663/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4663
Dosar nr. 27013/1/2005
10551/2005
Şedinţa publică de la 12 mai 2006
Asupra recursurilor de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 536 din 16 martie 2005 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.A.K., D.I.M., S.B.K.L. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, a obligat pârâtul să completeze Dispoziţia nr. 1065 din 9 martie 2004 cu acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul şi construcţiile nerestituite, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Asociaţia de proprietari Cluj Napoca, şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor 19.140.000 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că prin Dispoziţia nr. 1065/2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca s-au restituit apartamentele nr. 7 şi 9 din imobilul situat în Cluj Napoca, urmând ca măsurile reparatorii prin echivalent să se stabilească după efectuarea evaluării.
La solicitarea reclamanţilor a fost efectuată o expertiză care a identificat o suprafaţă de teren de 40 mp, aferentă imobilului, proprietatea Statului Român. Neputându-se dispune restituirea în natură a acestui teren, datorită suprafeţei prea mici, s-a stabilit echivalentul valoric de 6.641.000 lei/mp. Prin aceeaşi expertiză s-a concluzionat că suprafaţa ocupată de şcoala din vecinătate este de 181,50 mp.
Tot la solicitarea reclamanţilor s-a efectuat şi o expertiză pentru evaluarea construcţiilor care nu au putut fi restituite în natură, conform căreia valoarea totală a celor două corpuri de clădire este de 2.519.362.673 lei, din care se scade valoarea apartamentelor restituite în natură.
Instanţa a apreciat că pârâtul trebuia să reţină concluziile celor două expertize şi să se pronunţe asupra tuturor solicitărilor reclamanţilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii şi pârâtul.
Prin apelul formulat de reclamanţi s-a solicitat obligarea pârâtului la completarea dispoziţiei nr. 1065/2004 cu acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru corpul A de clădire 280.300 Euro, pentru corpul B de clădire 62.600 Euro, pentru terenul de 40 mp 265.640.000 lei şi pentru terenul de 181,50 mp suma de 1.202.021.000 lei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond a omis să menţioneze în dispozitivul sentinţei suma exactă a măsurilor reparatorii, adică 1.467.661.000 lei şi 342.500 Euro, valoarea părţilor din imobil preluate de Statul Român şi vândute chiriaşilor pentru care nu a fost posibilă restituirea în natură. Aceste valori rezultă din expertizele efectuate în cauză.
Reclamanţii au învederat că este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de teren de 40 mp.
Prin apelul formulat de pârât s-a solicitat respingerea plângerii reclamanţilor, arătându-se că acestora li s-au restituit în natură apartamentele nr. 7 şi 9 din imobil, iar măsurile reparatorii în echivalent pentru restul imobilului urmează a fi stabilite după efectuarea evaluării, adică după publicarea Normelor Metodologice.
Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 692 A din 29 iunie 2005 a admis în parte apelul reclamanţilor, a modificat în parte sentinţa în sensul că a stabilit dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii constând în valoarea stabilită cu titlu de despăgubiri băneşti în baza Legii nr. 112/1995, iar diferenţa până la valoarea corespunzătoare a imobilelor care nu pot fi restituite în natură, respectiv 13.661.042.300 lei se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea reclamanţilor. Prin aceeaşi decizie s-a respins apelul pârâtului care a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 10.000.000 lei cheltuieli parţiale de judecată în apel.
Analizând lucrările dosarului curtea de apel a reţinut că prin hotărârea nr. 561 din 16 decembrie 1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii 112/1995 reclamanţilor li s-au acordat despăgubiri în limita plafonului maxim de 170.458.080 lei pentru imobilul în litigiu.
Din adeverinţa nr. 31422 din 14 decembrie 2001 emisă de DGFP Cluj rezultă că nu s-au achitat despăgubirile acordate în baza hotărârii 561/1997.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndreptăţite la restituire sau la alte măsuri reparatorii persoanele care au primit despăgubiri, astfel că reclamanţilor li se recunoaşte dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul imobilului.
Prin decizia civilă nr. 1264/2000 a Curţii de Apel Cluj s-a statuat că ambele corpuri de clădire care compun imobilul au fost naţionalizate cu titlu valabil, ceea ce a justificat acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
Instanţa de apel a mai reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) teza finală din Legea 10/2001 dacă persoanei îndreptăţite i s-a stabilit despăgubirea potrivit Legii nr. 112/1995 şi nu a încasat-o, valoarea astfel stabilită se va acorda în drepturi băneşti, iar diferenţa până la valoarea corespunzătoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite. Prin urmare, valoarea stabilită cu titlu de despăgubiri pentru întreg imobilul în baza Legii nr. 112/1995 se va deduce din valoarea actuală a imobilelor, iar diferenţa se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale.
Conform expertizelor efectuate în cauză terenul a fost evaluat la 1.470.981.500 lei, iar construcţiile la 12.190.060.800 lei, în total 13.661.042.300 lei , din care urmează a se deduce suma stabilită cu titlu de despăgubiri în baza Legii 112/1995 de 170.458.080 lei, rezultând diferenţa de 13. 490.584.220 lei pentru care se vor acorda titluri de valoare nominală sau acţiuni.
Suprafaţa de 40 mp teren nu se poate restitui în natură, aceasta fiind contrară regulamentelor de urbanism, conform cărora suprafaţa minimă a unei parcele ce provine dintr-un partaj este de 150 mp şi lăţimea frontului de minim 12 m.
S-a reţinut că apelul pârâtului este nefondat întrucât evaluarea imobilului nu a fost realizată după apariţia Normelor metodologice, aşa cum se susţine în motivarea apelului.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat recurs reclamanţii şi pârâtul.
În motivarea recursului reclamanţilor, întemeiat în baza art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., se învederează că:
- este posibilă restituirea suprafeţei de teren de 40 mp întrucât aceasta nu face parte din părţile indivize comune ale imobilului
- se poate restitui în natură şi suprafaţa de teren de 181 mp ocupată abuziv de şcoala din vecinătate
- în mod greşit instanţele de fond şi apel au acordat cheltuielile de judecată parţial, astfel la fond din totalul cheltuielilor de 30.600.000 lei s-au acordat doar 19.400.000 lei, iar la apel din totalul de 14.000.000 lei doar 10.000.000 lei.
Pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca şi-a întemeiat recursul în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- evaluarea imobilului la data emiterii dispoziţiei contestate a fost practic imposibilă, motiv pentru care în mod corect s-a emis dispoziţia, urmând ca odată cu publicarea Normelor metodologice să se facă evaluarea avându-se în vedere criteriile de evaluare stabilite de legiuitor
- conform art. 274 C. proc. civ. pârâtul nu trebuia fi obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu a căzut în pretenţii.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la recursul reclamanţilor.
În intenţia legiuitorului, la adoptarea Legii nr. 10/2001 şi ulterior prin modificările aduse acestei legi, s-a avut în vedere repararea în natură sau prin echivalent a nedreptăţilor comise în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În acceptaţiunea legii, situaţia imobilelor naţionalizate prin efectul Decretului 92/1950, cum este cel în speţă, este considerată abuzivă. De aceea s-au stabilit prin lege modalitaţi de reparare a acestor abuzuri.
Art. 19 alin. (2) teza finală din Legea 10/2001, în redactarea existentă la data pronunţării deciziei atacate, a statuat că în privinţa imobilelor pentru care s-au stabilit deja despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 şi nu s-au încasat aceste despăgubiri, valoarea astfel stabilită se va acorda în despăgubiri băneşti, iar diferenţa până la valoarea corespunzătoare a imobilului se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Instanţa de apel a aplicat corect aceste dispoziţii legale. Astfel, după ce s-a stabilit valoarea imobilului, de la data pronunţării deciziei, s-a scăzut din această valoare suma acordată cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 112/1995, iar pentru restul s-a stabilit că se vor acorda titluri de valoare nominală sau acţiuni la societăţile comerciale.
Suprafaţa de 40 mp teren nu se poate restitui în natură întrucât contravine regulamentelor de urbanism potrivit cărora nu se poate stabili o parcelă mai mică de 150 mp. De asemenea, nici suprafaţa de teren de 181,50 mp, ocupată de şcoala din apropiere, nu se poate restitui în natură, întrucât valoarea acesteia de 1.205.341.5000 lei a fost inclusă în suma pentru care s-a dispus acordarea de titluri sau acţiuni, ţinându-se cont şi de dispoziţiile art. 16 al Legii nr. 10/2001, în redactarea aplicabilă la data pronunţării deciziei atacate, conform cărora pentru imobilele ocupate de unităţile bugetare de învăţământ se pot acorda doar măsuri reparatorii prin echivalent.
În mod corect, instanţele de fond şi apel au acordat parţial cheltuielile de judecată, în limitele admiterii acţiunii şi, respectiv a apelului.
Referitor la recursul pârâtului.
Nu se poate reţine critica potrivit căreia evaluarea imobilului nu este posibilă, întrucât, aşa cum în mod corect a apreciat instanţa de apel, după publicarea Normelor metodologice pentru aplicarea unitară a Legii 10/2001 din 2003, o astfel de evaluare, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirilor erau posibil de făcut, recurentul fiind în culpă pentru pasivitate.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, art. 274 C. proc. civ. stabileşte că obligaţia de restituire a cheltuielilor de judecată îşi are sorgintea în culpa procesuală a părţii, respectiv în conduita imputabilă a recurentului care nu s-a conformat legii.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii B.A.K., D.I.M., S.B.K.L. şi pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 692 A din 29 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 12 mai 2006, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4653/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
