ICCJ. Decizia nr. 4693/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4693
Dosar nr. 8902/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 2761/Ex/2003, s-a admis cererea de încuviinţare silită a titlului executor, act de adjudecare nr. 504/2003 privind pe creditoarea R.L. şi debitorul A.D.M.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel A.D.M. şi A.S. motivat de faptul că, pe rolul Judecătoriei Iaşi se află înregistrată contestaţia la executare ce formează obiectul dosarului nr. 14522/2003.
Deoarece apelanţii au formulat cerere de recuzare împotriva tuturor judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, prin încheierea din 10 martie 2004, Curtea de Apel Iaşi a trimis cererea, spre competentă soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea din 20 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recuzare a fost respinsă.
Curtea de Apel Iaşi, rămânând investită cu soluţionarea apelului, a decis respingerea acestuia ca nefondat (Decizia civilă nr. 717 din 19 mai 2004).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de executare trebuie să se conformeze titlului executor, limitându-se să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită, neputând fi primită susţinerea că în mod greşit s-a admis încuviinţarea executării silite, având în vedere că pe rolul Judecătoriei Iaşi se află înregistrată o contestaţie la executare.
Împotriva deciziei nr. 717 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi, au declarat recurs debitorii A.D.M. şi A.S., reiterând motivele formulate în cererea de apel.
Recursul este nefondat, în sensul considerentelor care succed.
Este de reţinut, în primul rând, că recursul nu a fost structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ., critica formulată vizând, în esenţă, nelegalitatea deciziei instanţei de apel.
Curtea are în vedere împrejurarea că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 372 şi ale art. 3731 C. proc. civ.
În raport de aceste dispoziţii legale, în mod corect a reţinut instanţa de apel că instanţa de executare trebuie să se conformeze titlului executor, limitându-se să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită şi anume, cele referitoare la cererea creditorului urmăritor, la existenţa titlului executor şi la aspectul dacă dreptul de a obţine executarea silită este prescris sau nu.
Aşa fiind, având în vedere că acţiunea formulată vizează doar încuviinţarea executării silite, în mod legal a stabilit instanţa de apel că nu poate fi primită susţinerea debitorilor, potrivit căreia pe rolul Judecătoriei Iaşi se află înregistrată o contestaţie la executare, motivată de faptul că aceştia au achitat datoria către creditori.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitorii A.D.M. şi A.S. împotriva deciziei civile nr. 717 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4697/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4581/2005. Civil → |
|---|
