ICCJ. Decizia nr. 4697/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4697
Dosar nr. 9486/200.
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4313 din 7 octombrie 2003, pronunţată de Judecătoria Arad, s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul S.G. împotriva pârâtelor S.C. şi E.L.E., în sensul obligării acestora din urmă să cedeze reclamantului posesia şi folosinţa efectivă asupra imobilului în litigiu, dispunând evacuarea lor din spaţiul locativ.
S-a respins acţiunea reclamantului pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2091 din 23 iulie 2002, de restabilire a situaţiei anterioare de C.F. şi efectuarea cuvenitelor menţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel atât reclamantul, cât şi pârâtele S.C. şi E.L.E.
Prin Decizia civilă nr. 357 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile, ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că, faţă de împrejurarea că în cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare s-a menţionat expres că preţul stabilit de comun acord de părţi, a fost primit de reclamantul-vânzător în întregime de la cumpărătoare, înainte de semnarea contractului, invocarea de către reclamant a fictivităţii preţului nu poate constitui argument pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Au mai reţinut instanţele că, prin contractul de vânzare-cumpărare, reclamantul a înţeles să înstrăineze doar nuda proprietate asupra apartamentului, rezervându-şi dreptul de uzufruct viager, intabulat în C.F., conform dispoziţiilor art. 517 C. civ., precum şi că acesta nu are obligaţia de a asigura un spaţiu de locuit pârâtelor, indiferent de gradul de rudenie ori afinitate dintre ei, bucurându-se de dreptul de a folosi imobilul, de a locui nestingherit în el, pe toată durata vieţii sale.
Decizia a fost atacată de către pârâţi prin prezentul recurs, care este nemotivat în sensul prevederilor art. 306 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurenţii nu invocă vreun motiv de recurs şi nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ., limitându-se să îşi exprime nemulţumirea faţă de „respingerea apelului şi evacuarea din locuinţă (…)".
Prin urmare, constatându-se că recurenţii nu s-au conformat exigenţelor prevăzute de art. 3021 lit. c) şi art. 303 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata că recursul este nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâţii E.L. şi S.C. împotriva deciziei civile nr. 357 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4742/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4693/2005. Civil → |
|---|
