ICCJ. Decizia nr. 4811/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4811
Dosar nr. 12306/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. 118 din 3 februarie 2003 la Judecătoria Târnăveni M.A. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige pe pârâta D.A. să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul cu fântână identificat prin schiţa de plan, situat în comuna Adămuş, învecinat la nord cu râul Târnava Mică şi str. Podului, la est cu str. Podului, la vest cu râul Târnava Mică, iar la sud cu D.A.
În motivarea acţiunii reclamanta a precizat că pârâta a ocupat o suprafaţă de teren mai mare decât aceea vândută, pentru a îngloba şi fântâna, deşi convenţia a fost în sensul ca fântâna să rămână în proprietatea vânzătoarei.
Prin sentinţa civilă nr. 665 din 30 octombrie 2003, Judecătoria Târnăveni a respins ca nefondată acţiunea reclamantei M.A. reţinând în esenţă că reclamanta nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.
Curtea de Apel Târgu-Mureş prin Decizia nr. 176 din 18 martie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei M.A.
În considerentele deciziei instanţa de apel a reţinut că din suprafaţa de 762 mp teren înscrisă în C.F. Adămuş aparţinând reclamantei, aceasta a înstrăinat pârâtei D.A., prin actul autentic nr. 138 din 12 februarie 2001 o parcelă de 536 mp, parcela de 226 mp rămânând reclamantei şi fiind intabulată pe numele acesteia.
Raportul de expertiză întocmit în cauză, concluzionează că limitele suprafeţelor de teren folosite de părţi corespund acelora stabilite prin actul de dezmembrare ce a stat la baza actului autentic de vânzare-cumpărare 138/2002 al Biroului Notarului Public R.V. din Târnăveni, marcate prin punctele BBCD4PNFMA astfel că reclamanta nu poate susţine că i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate.
În recursul declarat de M.A. şi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta susţine în esenţă la Decizia instanţei de apel este nelegală deoarece s-a avut în vedere în exclusivitate actul de dezmembrare a terenului de 762 mp, înlăturând concluziile raportului de expertiză prin care se evidenţiază că pârâta deţine cu 103,05 mp mai mult teren decât a cumpărat şi pe care este amplasată fântâna care nu a format obiectul vânzării.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a reţinut de instanţa de fond pe baza actelor din dosar, reclamanta a solicitat în anul 2001 dezmembrarea terenului în suprafaţă de 762 mp înscris în C.F. cu nr.top.2/2/2 dobândit prin moştenire în 1998, în două parcele; una cu număr topografic 2/2/1 compusă din casa de locuit, curte şi grădină în suprafaţă totală de 226 mp, iar cea de a doua cu nr.top.2/2/2 compusă din teren intravilan în suprafaţă de 536 mp. Dezmembrarea imobilului s-a făcut prin actul de dezmembrare autentificat la nr.1028/2001 la Biroul Notarului Public R.E. pe baza schiţei de dezmembrare O.A şi I.V.
Ulterior reclamanta M.A. a vândut parcela cu nr.top.2/2/2 în suprafaţă de 536 mp pârâtei D.A. prin actul autentic de vânzare-cumpărare 138/2002 al Biroului Notarului Public R.E. Târnăveni.
Deci ceea ce interesează în soluţionarea acţiunii în revendicare este dacă pârâta D.A. deţine o altă parcelă decât aceea evidenţiată în schiţa cadastrală cu numărul topografic de dezmembrare 2/2/2, la care se referă contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 138/2002 şi nu suprafaţa parcelei, care cu aceeaşi toleranţă poate varia în jurul aceleia de 536 mp, deoarece sistemul adoptat de părţi în identificarea bunului vândut a fost acela al parcelei. Această intenţie se degajă şi din împrejurarea potrivit căreia, reclamanta a procedat la dezmembrarea terenului de 762 mp în două parcele, din care una de 536 mp, pe care a şi vândut-o pârâtei la începutul anului 2002, adică exact parcela cu nr.top.2/2/2.
Raportul de expertiză topo efectuat în cauză atestă că părţile deţin fiecare parcelele evidenţiate în schiţa cadastrală de dezmembrare. Împrejurarea că pârâta deţine cu 103 mp mai mult decât suprafaţa de 536 mp evidenţiată în act este irelevantă, atâta timp cât identificarea bunului vândut s-a făcut pe sistemul parcelei şi nu al suprafeţei.
Aceasta a constituit şi raţiunea celor reţinute de instanţă, cum că reclamanta deţinând în fapt parcela asupra căreia este proprietara tabulară nu poate pretinde că pârâta i-ar fi încălcat dreptul de proprietate motivat de faptul că parcela identificată prin nr.top.2/2/2 are o suprafaţă mai mare decât aceea menţionată în act.
A da curs aserţiunii reclamantei în sensul de a i se promova acţiunea în revendicarea suprafeţei de 103 mp trasată cu galben în raportul de expertiză şi care este integrată parcelei cu nr. topografic 2/2/2 echivalează cu modificarea contractului de vânzare-cumpărare 138/2002 şi cu depăşirea de către instanţă a cadrului procesual cu care a fost sesizată.
În consecinţă, reţinându-se că Decizia pronunţată este legală şi temeinică, şi că reproşurile făcute instanţei de apel sunt nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de M.A. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 176 A din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4830/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4802/2005. Civil → |
|---|
