ICCJ. Decizia nr. 482/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 482
Dosar nr. 14347/1/2005
Nr. vechi 3492/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 1104 din 20 iunie 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei oraşului Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş, numiţii M.I.R. şi P.Ş.A. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Sângeorgiu de Pădure înscris în C.F. nr.ord.A/1 top 90/2/2/1 şi 92/1/1, compus din 4 camere, dependinţe, cabinet medical şi teren în suprafaţă de 1,04 ha. În subsidiar, solicitanţii au cerut stabilirea de alte măsuri reparatorii, prin plata de despăgubiri.
În motivarea notificării s-a arătat că imobilul a aparţinut în proprietate tatălui solicitanţilor, numitul P.Ş., de profesie medic şi a trecut în proprietatea statului în baza unui contract de donaţie ce a fost anulat pe cale judecătorească.
Prin dispoziţia nr. 469 din 20 noiembrie 2003 Primarul oraşului Sângeorgiu de Pădure judeţul Mureş a propus persoanelor îndreptăţite M.I.R. şi P.Ş.A. acordarea de despăgubiri, conform art. 24 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în oraşul Sângeorgiu de Pădure. Prin aceeaşi dispoziţie s-a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului şi prin invocarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 s-a motivat că nemişcătorul aparţine domeniului public al oraşului Sângeorgiu de Pădure, fiind dat în administrarea Grupului Şcolar al oraşului, unde funcţionează Cantina, Internatul şi Sala de sport a instituţiei.
La data de 16 ianuarie 2004 M.I.R. şi P.Ş.A. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de Primarul oraşului Sângeorgiu de Pădure, au solicitat anularea acesteia şi restituirea în natură a imobilului.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 643 din 10 iunie 2004, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a motivat că reclamanţii, pe cale separată, au cerut constatarea nulităţii actului de donaţie prin care imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român de la autorul lor , P.Ş. Acţiunea în anulare a fost admisă prin Decizia nr. 635 din 28 octombrie 2002 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, hotărâre ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 517 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, instanţele dispunând şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al fostului proprietar tabular.
Cu privire la construcţie tribunalul a reţinut că este ocupată de Grupul Şcolar al oraşului Sângeorgiu de Pădure cu destinaţia de cantină (la subsol), internat şi sală de gimnastică (la parter), bunul fiind cuprins în lista înaintată de Prefectura Mureş Guvernului României în vederea emiterii hotărârii referitoare la imobilele care nu pot fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Conform HGR. nr. 964 din 25 septembrie 2002 şi Hotărârea nr.13 din 25 mai 2001 a Consiliului Local Sângeorgiu de Pădure, imobilul face parte din domeniul public al localităţii respective.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1,04 ha instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu intră sub incidenţa respectivului act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legile fondului funciar nr. 18/1991 şi nr. 1/2000. De altfel, prin Hotărârea nr. 51/L din 17 februarie 2000 Comisia Judeţeană Mureş a validat propunerile comisiei locale în sensul acordării de despăgubiri pentru respectivul teren agricol.
Hotărârea tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 868/A din 1 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care a fost păstrată sentinţa tribunalului, în termen legal au declarat recurs reclamanţii M.I.R. şi P.Ş.A. care au invocat următoarele motive de casare: instanţele au respins greşit acţiunea fără să permită administrarea probei cu expertiză topografică pentru stabilirea suprafeţei de teren intravilan, strict aferent casei revendicate; eronat instanţele au calificat terenul aferent construcţiei, situat în centrul localităţii, ca fiind agricol, apreciere contrară prevederilor art. 8.1 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003; greşit ambele instanţe au apreciat că imobilul se încadrează în prevederile art.16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 deoarece este ocupat în prezent de o instituţie publică „cu titlu de clădire auxiliară", ea adăpostind o cantină şi un internat, iar sala de sport nu mai funcţionează întrucât a fost construită pentru şcoală o altă sală de sport mai mare şi mai modernă.
La data de 16 decembrie 2006 recurenţii-reclamanţi au formulat o cerere de precizare a recursului, prin care au solicitat, în esenţă, aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 şi au susţinut că imobilul este doar o anexă a unei şcoli, fără ca acesta să fie sediul şcolii unde se desfăşoară o activitate de învăţământ.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 37 din Legea nr. 247/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001, art. 16 alin. (1) din această din urmă lege are următorul cuprins: „În situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4, din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a)".
Având în vedere această dispoziţiune legală, care este de aplicare imediată, construcţia revendicată de reclamanţi este restituibilă în natură, în calitatea lor de moştenitori ai fostului proprietar tabular P.Ş.
Cu referire la terenul revendicat de reclamanţi, din extrasul de C.F. a al localităţii Sângeorgiu de Pădure, la nr.top 90/2/2/1 apare ca fiind reintabulat, urmare a anulării pe cale judecătorească a donaţiunii făcută statului, dreptul de proprietate al dr. P.Ş. asupra „casă, curte şi grădină, intravilan, cu 1 ha şi 400 mp".
Aşa fiind, se constată că în mod greşit instanţele au apreciat că terenul ori o mare parte din el, aferent construcţiei, are destinaţie exclusiv agricolă şi au invocat excepţiunea de neaplicare cu referire la acest nemişcător a Legii nr. 10/2001. Aceasta deoarece, restituirea în natură a terenurilor, inclusiv cele arabile, aflate în intravilanul localităţilor, intră sub incidenţa procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcţii ale terţilor ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie, în mod legal, până la apariţia legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).
Ţinând seama că legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „şi nerestituite" cuprinsă la art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul declarat de reclamanţi, vor fi casate hotărârile date în cauză, cu consecinţa reluării judecăţii la instanţa de fond, în scopul administrării de
dovezi, inclusiv a unei expertize tehnice de specialitate, pentru a se stabili ce suprafaţă din terenul de 1 ha şi 400 mp este situată în prezent în intravilanul localităţii Sângeorgiu de Pădure şi cât este disponibilă în sensul că nu este ocupată de construcţiile unor terţi, ori dacă altor persoane li s-a constituit, legal, un drept de proprietate în temeiul altor legi de reparaţiune sau dacă o parte din teren ar fi fost folosită, în decursul timpului în care statul a deţinut nemişcătorul, pentru lucrări de sistematizare a localităţii.
După determinarea, pe bază de dovezi, a suprafeţei de teren disponibilă, ea va fi restituită, alături de construcţie, în natură, moştenitorilor proprietarului tabular, urmând ca pentru suprafaţa de teren intravilan ce nu este disponibilă, reclamanţilor să li se propună alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.I.R. şi P.Ş.A. împotriva deciziei nr. 868/A din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 643 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Mureş şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4996/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 491/2005. Civil → |
|---|
