ICCJ. Decizia nr. 4859/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4859
Dosar nr. 4397/117/2005
Şedinţa publică din 13 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 131 din 4 mai 2005, emisă în baza Legii nr. 10/2001, primarul comunei Cojocna, judeţul Cluj, a respins cererea formulată de F.K., D.M., F.S.A. şi F.V. care au solicitat restituirea prin echivalent bănesc a unei „Prese de ulei" din comuna Cojocna, judeţul Cluj deoarece din inventarul bunurilor preluate, anexat la notificare, se constată că bunurile respective sunt mobile, iar nu bunuri imobile.
La data de 13 iunie 2003 reclamanţii F.K., D.M., F.S.A. şi F.V. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de pârâtul primarul comunei Cojocna, judeţul Cluj, solicitând anularea actului şi obligarea pârâtului să emită o dispoziţie de restituire a presei de ulei prin echivalent bănesc.
În motivarea acţiunii s-a arătat că dispoziţia pârâtului este nelegală întrucât reclamanţii au făcut dovada proprietăţii asupra imobilului cu copia Raportului telefonic nr. 1403 din 21 iulie 1948 privind naţionalizarea presei de ulei din comuna Cojocna din care rezultă că întreg imobilul, numit în Raport „presa de ulei din comuna Cojocna" a fost preluat de la proprietarul F.M. Documentul atestă clar că imobilul, în întregul său, a fost proprietatea lui F.M., nu doar utilajele, instalaţiile şi accesoriile preluate cu ocazia naţionalizării şi care sunt cuprinse într-o listă distinctă, anexată notificării.
În privinţa celuilalt proprietar, D.M., reclamanţii au arătat că dovada dreptului său de proprietate au făcut-o cu procesul-verbal de predare-primire a presei de ulei, semnat de către D.M. şi F.M., în calitate de predători, precum şi de notarul şi primarul comunei, la data de 24 iunie 1948.
La data de 23 iunie 2006 reclamanţii au depus o cerere în care au arătat că înţeleg să modifice petitul nr. 2 din cererea introductivă în sensul obligării pârâtului la emiterea unei dispoziţii de restituire a presei de ulei din comuna Cojocna, în oricare dintre modalităţile permise de lege.
Prin sentinţa nr. 734 din 1 septembrie 2006 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins acţiunea, precizată, formulată de F.S.A. şi F.V., ambii în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai reclamantei decedate F.K. şi D.M., decedat în cursul procesului, acţiune continuată de succesorii D.I., D.M., D.A. şi A.D.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 477/A din 20 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că problema litigioasă ce trebuie clarificată în cauză nu se rezumă la funcţionarea presei de ulei într-un local, pentru că sub acest aspect dovada este evident făcută. Ceea ce trebuiau reclamanţii să dovedească, pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobil, format, conform susţinerilor lor, din construcţie, teren şi instalaţia presă de ulei, era dovada dreptului de proprietate al antecesorilor asupra imobilului ce ar fi făcut obiectul naţionalizării.
Înscrisurile invocate de reclamanţi nu constituie acte translative de proprietate, iar inventarul bunurilor naţionalizate la data de 24 iunie 1948, demonstrează preluarea cu titlu de naţionalizare exclusiv a instalaţiilor, uneltelor, accesoriilor presei de ulei şi nu a unui imobil în care acestea s-ar fi aflat şi care putea fi închiriat sau concesionat, proprietatea unor terţe persoane şi nu neapărat al titularului dreptului de proprietate asupra instalaţiei ce alcătuia presa de ulei.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii F.S.A., F.V., D.I., D.M., D.A. şi A.D. care au invocat următoarele critici: la data de 13 decembrie 2006, în faţa instanţei de apel reclamanţii au formulat, verbal, o cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată, iar pentru formularea în scris a cererii şi soluţionarea recuzării, s-a dat termen în continuare în după-amiaza zilei de 13 decembrie 2006; după soluţionarea cererii de recuzare, instanţa putea relua cauza, nu însă înainte de a efectua citarea părţilor, or, cât timp termenul din după-amiaza zilei de 13 decembrie 2006 nu a fost comunicat, iar cauza s-a dezbătut fără citarea reclamanţilor, s-a încălcat principiul oralităţii; greşit instanţele au ajuns la concluzia că recurenţii-reclamanţi nu au probat existenţa şi preluarea imobilului în care a funcţionat presa de ulei, dovadă care s-a făcut cu: autorizaţia sanitară şi igienică emisă la data de 6 august 1947, inventarul instalaţiunilor, uneltelor şi accesoriilor preluate cu ocazia naţionalizării Presei de ulei, raportul telefonic nr. 1403/1948 al notarului comunei Cojocna şi declaraţiile autentificate a doi martori; greşit instanţele au apreciat semnificaţia certificatului de moştenitor nr. 115 din 23 noiembrie 2005 ca fiind o dovadă a faptului că presa de ulei funcţiona în imobilul situat în comuna Cojocna la nr. 113 şi că acesta a fost transmis prin moştenire, în anul 2005, recurenţilor F.S.A. şi F.V.; constituie o greşeală de judecată constatarea că dreptul de proprietate asupra unui imobil se poate dovedi doar cu acte translative de proprietate.
Recursul nu este fondat.
La termenul de judecată din apel de la data de 13 decembrie 2006, reclamanţii, prin avocat O.P., au recuzat, verbal, pe preşedintele completului de judecată, iar până la formularea în scris a cererii de recuzare şi soluţionarea acesteia, în dosar nu s-a mai întreprins nici un act de procedură. În încheierea de şedinţă din acea dată s-a menţionat că dezbaterile în dosar se vor relua după soluţionarea cererii de recuzare, formulare din care rezultă că atât cererea de recuzare cât şi apelul se vor soluţiona, respectiv se vor dezbate, în aceeaşi zi.
Cererea de recuzare a fost soluţionată în aceeaşi zi, iar soluţia asupra acesteia a fost dată în şedinţă publică (încheierea de la filele 27-28 dosar de apel). La reluarea dezbaterilor, în ziua de 13 decembrie 2006, ora 1200, în sala de judecată s-a prezentat numai pârâtul, prin consilier juridic, iar instanţa a judecat cererea de apel, amânând însă pronunţarea la 20 decembrie 2006 pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, reclamanţii conformându-se acestei măsuri (filele 31-33 dosar apel).
Întrucât dezbaterile din apel au fost fixate în continuare, în aceeaşi zi, pronunţarea asupra cererii de recuzare s-a făcut în şedinţă publică, iar reclamanţilor li s-a dat posibilitatea să depună concluzii scrise, nu s-a impus citarea lor pentru o altă oră ulterioară depunerii cererii de recuzare pentru că aveau obligaţia să urmărească mersul dezbaterilor, având cunoştinţă de termenul fixat, astfel că în cauză nu s-au încălcat principiile oralităţii dezbaterilor ori a dreptului la apărare.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive" iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol „în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
Din cercetarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că reclamanţii nu au depus nici un înscris din care să rezulte că autorilor li s-a naţionalizat un imobil (construcţie şi/sau teren) şi nici nu este indicat un act normativ sau de autoritate prin care măsura preluării abuzive sau de executare a acesteia să se refere la un nemişcător. Înscrisurile pe care reclamanţii le-au exibat în acţiune, apel şi în prezentul recurs s-au referit, exclusiv, la naţionalizarea instalaţiilor, uneltelor şi accesoriilor presei de ulei şi nicidecum la imobilul în care aceasta a funcţionat.
Potrivit certificatului de moştenitor nr.115 din 23 noiembrie 2005 eliberat de B.N.P. S.V.B. Cluj Napoca (filele 83-84 dosar de fond), antecesoarea reclamanţilor, F.K., soţia lui F.M., decedat la data de 28 mai 2004, avea în patrimoniu imobilul situat în comuna Cojonca, judeţul Cluj, compus din 3 camere, anexe gospodăreşti şi teren intravilan în suprafaţă de 1405 mp, dobândit prin cumpărare, construire şi reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, imobil transmis prin moştenire reclamanţilor recurenţi.
Apreciind ca sinceră declaraţia martorului B.A. domiciliat în comuna Cojocna, conform cu care presa de ulei a funcţionat până în anul 1949 în vecinătatea proprietăţii sale, cu temei Curtea de Apel Cluj a constatat că imobilul familiei F., din aceeaşi localitate, în care a funcţionat presa de ulei, nu a putut forma obiectul naţionalizării, cât timp bunul s-a transmis pe cale succesorală, în anul 2005, moştenitorilor.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamanţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii F.S.A., F.V., D.I., D.M., D.A. şi A.D. împotriva deciziei nr. 477/A din 20 decembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4903/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4774/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
