ICCJ. Decizia nr. 4916/2005. Civil. Stabilirea competenţei

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4916

Dosar nr. 3044/2005

Şedinţa din Camera de consiliu de la 6 iunie 2005

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 6553/2004, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtele M.N. şi M.I., solicitând să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele, casă din bârne cu 3 camere, casă din cărămidă cu o cameră şi dependinţe, bunuri imobile situate în Scorniceşti, sat Negreni.

Prin sentinţa civilă nr. 3085 din 6 iulie 2004, Judecătoria Slatina a admis acţiunea şi a obligat pârâtele să-i lase reclamantei imobilele revendicate în deplină proprietate şi liniştită posesie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta M.I.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 4291 din 15 decembrie 2004 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

La rândul său, Tribunalul Olt, prin Decizia nr. 36 din 28 ianuarie 2005 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova şi, constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Competenţa de soluţionare a prezentei cauze se stabileşte în favoarea Curţii de Apel Craiova, pentru argumentele care succed.

Obiectul cauzei îl reprezintă revendicarea imobiliară.

Potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., curţile de apel judecă „ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă".

Este greşită reţinerea Curţii de Apel Craiova, conform căreia, prin OUG nr. 65/2004 s-a stabilit competenţa tribunalului de a judeca apelul în litigiile ce au ca obiect împărţeala judiciară şi revendicarea imobiliară.

În OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, aprobată prin Legea nr. 493/2004, prin art. I pct. 2 s-a stabilit că pct. 2 al art. 2 va avea următorul cuprins: „tribunalul…judecă…ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, în cererile de divorţ, în cererile de împărţeală judiciară, în cererile privind raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori, în cererile privind filiaţia şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege".

Din dispoziţiile legale menţionate mai sus rezultă cu prisosinţă faptul că nu au fost date în competenţa tribunalului în apel litigiile având ca obiect revendicare, aceste litigii nefiind menţionate expres în art. I pct. 2 din OUG nr. 65/2004.

De altfel, nici criteriul valoric, în funcţie de care calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de fond poate fi, fie recurs la tribunal, sub un miliard de lei, fie apel la tribunal, peste un miliard de lei, nu operează în speţă.

Stabilirea valorii este lăsată la latitudinea părţilor, iar în cauza de faţă valoarea imobilelor a fost stabilită la 20.000.000 lei.

În baza considerentelor expuse, competenţa soluţionării apelului aparţine Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Craiova competenţa soluţionării cauzei privind pe M.I., T.M. şi M.N.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4916/2005. Civil. Stabilirea competenţei