ICCJ. Decizia nr. 4947/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4947
Dosar nr. 11915/200.
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii înregistrate la data de 6 octombrie 2003 îl constituie încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 2645/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Judecătoria Cluj, prin încheierea civilă nr. 9782 din 4 noiembrie 2003, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în baza art. 3731 C. proc. civ. a încuviinţat executarea silită, iar Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 351/A din 18 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul debitorilor M.A. şi M.E.
Contra acestei hotărâri debitorii au declarat, în termenul legal, recurs, invocând motive de fond.
2. Recursul este fondat, urmând a se casa Decizia şi a se trimite dosarul Tribunalului Cluj pentru soluţionarea apelului, conform art. 339 C. proc. civ.
Dispoziţiile din art. 3731 C. proc. civ. prevăd o procedură necontencioasă şi sumară de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, ele fiind completate cu cele din cartea a V–a (art. 331–339) C. proc. civ. atât în ce priveşte procedura, cât şi căile de atac.
Potrivit art. 336 alin. (2) şi (7) C. proc. civ. încheierea prin care se încuviinţează cererea este supusă apelului, care se judecă în camera de consiliu, iar conform art. 339 alin. (3) C. proc. civ. apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal.
Aceasta este norma specială de procedură în materia necontencioasă care determină competenţa instanţei de apel ca fiind tribunalul.
Nu se poate primi teza conform căreia încheierile pronunţate de ceilalţi judecători de la judecătorie, inclusiv de cei stagiari, sunt date cu apel la curtea de apel, iar cele date de preşedintele judecătoriei cu apel la tribunal, ceea ce este în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac în aceeaşi materie.
Drept consecinţă, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casând Decizia, Curtea va trimite cauza Tribunalului Cluj pentru soluţionarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitorii M.A. şi M.E. împotriva deciziei civile nr. 351/A din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj pe care o casează şi trimite cauza Tribunalului Cluj pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5152/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4916/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
