ICCJ. Decizia nr. 5043/2005. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5043
Dosar nr. 23488/3/2005
Şedinţa publică din 20 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 1033 din 13 iunie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, soluţionând cauza în fond, după casarea deciziei nr. 1782/A din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti şi anularea sentinţei nr. 581 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.E. şi a obligat pe pârâţii R.A. şi R.C. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti. A fost respinsă, ca nefondată, cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 445/112 din 16 decembrie 1996.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii R.A. şi R.C.
La data de 15 ianuarie 2007 recurenţii-pârâţi R.A. şi R.C. au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 din Legea nr. 219/2005 deoarece contravin dispoziţiilor art. 21 şi art. 53 din Constituţia României.
Prin încheierea din 15 ianuarie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a găsit inadmisibilă excepţia invocată de pârâţi şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu motivarea că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs pârâţii R.A. şi R.C., care au susţinut că prevederile art. 44 din Legea nr. 219/2005 intră în coliziune cu dispoziţiile art. 21 din Constituţia României care garantează liberul acces la justiţie şi, totodată, aceleaşi prevederi contravin jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit cu care legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 44 din Legea nr. 219/2005 „La art. I, punctul 104, alin. (1) al art. 297 va avea următorul cuprins: în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe".
În conformitate cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei decizii sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar potrivit alin. (6), partea l-a a aceluiaşi articol, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),(2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Textul de lege atacat cu excepţia de neconstituţionalitate reglementează soluţia pe care trebuie să o adopte instanţa de apel atunci când prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată. De altfel, soluţia legislativă vizează reintroducerea reglementării existente anterior modificării operată prin OUG nr. 59/2001.
Întrucât pricina se află în recurs, iar textul de lege criticat ca neconstituţional priveşte o problemă de procedură referitoare la două situaţii în care prima instanţă poate soluţiona pricina, este evident că excepţia invocată de pârâţi nu are legătură cu soluţionarea cauzei, după cum modificării ce a fost adoptată prin art. 44 din Legea nr. 219/2005 nu i se poate reproşa că ar fi făcut legea inaccesibilă sau imprevizibilă, situaţie în care corect a fost respinsă cererea de sesizare a jurisdicţiei constituţionale.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâţilor se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii R.A. şi R.C. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5099/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5040/2005. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
