ICCJ. Decizia nr. 5081/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5081
Dosar nr. 11333/200.
Şedinţa publică din 10 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2000, reclamanta Asociaţia de proprietari Bloc B2 cu sediul în Bucureşti, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta O.F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată să predea comitetului asociaţiei toate actele contabile pe care le deţine fără temei legal, conform hotărârii judecătoreşti din 4 noiembrie 1998, plus daune cominatorii de 50.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data pronunţării, 4 noiembrie 1998, şi până la executarea în fapt.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, arătând că pârâta a predat actele până în luna martie 1998, rămânând de restituit actele deţinute până în luna februarie 1999, când a expirat perioada de funcţionare a sa.
Fiind astfel investită, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6223 din 19 septembrie 2003 a respins acţiunea reclamantei, aşa cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit că pârâta deţine documente contabile pentru perioada imediat următoare pronunţării sentinţei civile nr. 10.204 din 4 noiembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, hotărâre prin care pârâta O.F. a fost obligată să predea acte contabile deţinute până la data pronunţării acestei hotărâri.
Apelul formulat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 469 din 24 martie 2004.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel că hotărârea atacată se sprijină pe motive străine de natura pricinii, că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv cererea de chemare în judecată depusă în apel la fila 17 din care rezultă că pârâta nu a predat nici un act contabil din cele solicitate în prezenta acţiune.
Prin motivul întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susţine că hotărârea este lipsită de temei legal, fără însă ca recurenta-reclamantă să precizeze ce anume dispoziţii legale ar fi încălcat instanţa de apel. Arată că prin întâmpinarea depusă în apel pârâta recunoaşte implicit că deţine actele contabile aferente perioadei martie 1998–februarie 1999 şi că, prin manopere dolosive şi repetate plângeri şi sesizări, aceasta a încercat să ascundă delapidarea unor importante sume de bani.
Recursul este nefondat.
Referitor la prima critică, aceasta nu poate fi primită, în condiţiile în care, raportându-se la motivele invocate, instanţa de apel a motivat hotărârea în mod clar, precis şi necontradictoriu, aşa încât, nu se poate susţine că motivarea este străină de natura pricinii.
De altfel, în mod just instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit că pârâta deţine documente contabile pentru perioada imediat următoare pronunţării sentinţei civile nr. 10.204 din 4 noiembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Nici cea de a doua critică nu poate fi primită, în condiţiile în care cererea de chemare în judecată (fila 17 dosar apel) prin care pârâta a chemat în judecată pe reclamantă pentru ca aceasta să-i plătească contravaloarea muncii depuse în asociaţie pe perioada februarie–iulie 1999, nu are legătură cu cererea ce formează obiectul prezentei judecăţi, aşa încât, în mod just instanţa de apel nu a supus-o analizei.
În fine, ultimul motiv de recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi analizat, întrucât recurenta-reclamantă nu precizează ce anume dispoziţii legale ar fi încălcat instanţa de apel, iar susţinerile recurentei în sensul că pârâta ar fi folosit manopere dolosive pentru a ascunde eventuale sustrageri de bani din gestiunea asociaţiei nu se circumscriu pct. 9 din textul art. 304 C. proc. civ.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând legalitatea hotărârii atacate, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari bloc B2 Bucureşti împotriva deciziei nr. 469 din 24 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5158/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5079/2005. Civil → |
|---|
