ICCJ. Decizia nr. 5158/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5158
Dosar nr. 7364/200.
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 14 iunie 2002, I.E.C. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 4629 din 15 mai 2002 a primarului municipiului Craiova, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de teren cu lungimea de 30 m şi lăţimea de 8 m, rămasă liberă din imobilul situat în Craiova, preluat abuziv de stat în anul 1966 prin expropriere.
În motivarea contestaţiei reclamanta a arătat că imobilul respectiv, compus din casă şi 798 mp teren, a aparţinut autorului său I.M., că a trecut în proprietatea statului prin Decizia de expropriere nr. 207/1966 şi că, prin dispoziţia contestată, dată în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a respins cererea de restituire motivându-se faptul că terenul solicitat este ocupat de lucrări de investiţii realizate, deşi în cerere a precizat faptul că va muta pe cheltuiala sa proprie eventualele conducte ce trec pe suprafaţa de teren menţionată.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 187 din 3 aprilie 2005 a respins contestaţia ca neîntemeiată.
S-a reţinut că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, scopul exproprierii fiind atins, terenul în litigiu de 234 mp fiind ocupat funcţional în sensul legii.
Soluţia a fost menţinută ca fiind temeinică şi legală prin Decizia civilă nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei amintite considerând-o nelegală în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că deşi autorului acesteia i s-a expropriat suprafaţa totală de 670 mp aceasta a solicitat restituirea unei suprafeţe de doar 237 mp care este liberă de orice construcţie şi nu deserveşte normala funcţionare a blocului de locuinţe învecinat D 26.
S-a mai arătat că, la solicitarea reclamantei, SC D.S. SA Bucureşti şi-a exprimat acordul expres, fiind obţinute şi celelalte avize administrative necesare ataşate ca înscrisuri noi la recurs, de a devia conducta de gaze pe cheltuiala reclamantei şi că această conductă ocupă doar o mică suprafaţă din cei 234 mp. De asemenea, instanţa de fond şi cea de apel au ignorat în totalitate expertiza tehnică administrată în cauză, care a stabilit că terenul revendicat nu este necesar pentru buna utilizare a construcţiilor şi reţelelor tehnico-edilitare în zonă.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Expertul a identificat terenul revendicat de reclamantă rămas liber, precizând că pe acest teren nu se află edificate construcţii şi nici zone de protecţie a blocurilor. De aceea a considerat că atât timp cât este liber de construcţii se poate restitui în natură. S-a făcut însă precizarea că pe terenul respectiv, la limita de sud a acestuia, se află o conductă aeriană de gaze, pentru care reclamanta şi-a asumat obligaţia să o mute pe cheltuiala sa, obţinând şi autorizaţii administrative în acest sens ataşate ca înscrisuri noi la recurs.
Chiar dacă reclamanta şi-a luat această obligaţie nu se schimbă caracterul terenului deoarece a fost folosit în integralitatea sa, pentru scopul avut în vederea exproprierii.
Noţiunea de expropriere nu echivalează cu ocuparea integrală şi efectivă de construcţii, această măsură atingându-şi scopul şi în situaţia în care terenul este folosit pentru zone de protecţie, trotuare, alei, spaţii verzi, conducte, ceea ce echivalează cu o ocupare funcţională a întregului teren afectat de expropriere.
Sub acest aspect terenul în litigiu de 234 m, situat de-a lungul trotuarului şi zonei de protecţie a blocului, cu o lăţime de numai 9,8 m, pe care se află o conductă aeriană şi spaţiu verde este ocupat funcţional în sensul legii de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nefiind susceptibil de restituire în natură.
Ca atare, în speţă s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul teren.
În consecinţă, recursul declarat de reclamanta I.E.C. împotriva deciziei civile nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, se va respinge ca nefondat în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta I.E.C. împotriva deciziei nr. 214 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5171/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5081/2005. Civil → |
|---|
