ICCJ. Decizia nr. 5110/2005. Civil. Uzucapiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5110
Dosar nr. 20183/2004
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 aprilie 2002 , reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâtul T.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa in cauză, instanţa de judecata să-l oblige pe pârât să lase reclamantului în deplina proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1600 mp teren situat in intravilanul localităţii Ruginoasa. Totodată, reclamantul a solicitat să fie obligat paratul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie camera de la garaj, beciul de la bucătăria de vara şi saivanul pentru oi, construite de pârât fără drept. În fine, reclamantul a solicitat ca prin aceeaşi hotărâre pârâtul să fie obligat sa demoleze un coteţ pentru porci şi păsări, un coşer pentru porumb şi un WC construite de acesta fără drept, sau să fie autorizat reclamantul să le demoleze pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit, prin cumpărare cu act autentic, suprafaţa de 3200 mp situat în localitatea Ruginoasa, pe care se afla şi casa din care a dobândit o cotă de 5/8, restul fiind moştenire.
Pârâtul a ocupat integral acest teren, apoi a lăsat folosinţa acestuia reclamantului, după care, în primăvara anului 2002, a ocupat abuziv şi a cultivat jumătate din grădina.
Prin sentinţa nr. 2990 din 22 decembrie 2003, Judecătoria Paşcani a respins acţiunea.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dobândit într-adevăr , prin cumpărare de la tatăl său T.I., suprafaţa de 3200 mp teren şi 5/8 dintr-un imobil.
Judecătoria Paşcani, prin sentinţa nr. 4172 din 13 octombrie 1998, dezbătând succesiunea defunctei T.F., a dispus ieşirea din indiviziune a persoanelor cu vocaţie succesorală.
Atâta timp cât nu s-a realizat ieşirea din indivizuine, pârâtul T.G. nu deţine teren din proprietatea reclamantului.
Ca atare , nu sunt îndeplinite condiţiile art. 480 C. civ.
Cu referire la construcţiile menţionate de reclamant , acestea au fost edificate de părinţii părţilor şi nu fac parte din cota de 5/8 deţinută de reclamant.
Totodată, reclamantul nu a dovedit că acestea au fost edificate pe terenul proprietatea sa , aşa încât nu se poate dispune demolarea.
Împotriva hotărârii primei instanţe reclamantul T.I. a declarat apel, criticile privind greşita stabilire a situaţiei de fapt.
Prin Decizia nr. 1456 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel laşi a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea ca în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că acţiunea în revendicare este neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a realizat ieşirea din indiviziune.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul T.I. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, pentru următoarele motive:
1 - Greşita respingere a cererii de efectuare a unei noi expertize.
2 - Greşita respingere a acţiunii în revendicare, faţă de faptul că pârâtul nu a justificat deţinerea terenului revendicat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Prin încheierea din 16 iunie pronunţată în dosarul nr. 124/2004, Curtea de Apel laşi a respins cererea privind efectuarea unui supliment de expertiză, în raport de împrejurarea că la instanţa de fond s-au efectuat două expertize topometrice şi nu s-au formulat obiecţiuni.
Este adevărat că la raportul de expertiză tehnică M.B. a formulat obiectiuni.
Însă , la termenul din 16 mai 2003, instanţa a dispus efectuarea unui supliment de expertiză.
La termenul din 12 septembrie 2003, instanţa de fond a admis cererea reclamantului şi a dispus efectuarea unei noi expertize.
Noul raport a fost comunicat reclamantului la termenul din 21 noiembrie 2003, iar apelul s-a judecat la data de 19 decembrie 2003, fără ca reclamantul să formuleze obiecţiuni la noua expertiză.
Ca atare, în raport de dispoziţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect cererea reclamantului, formulată în apel, cu privire la efectuarea unei noi expertize, vizând aspecte necontestate procedural de către reclamant, la judecarea în fond a acţiunii şi asupra cărora instanţa era lămurită, a fost respinsă, aşa încât recursul se constată a fi fondat sub aspectul acestei critici.
În acţiunea în revendicare imobiliară, reclamantul trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând o prezumţie relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului.
Prin urmare, în mod judicios a statuat instanţa asupra sarcinii probei, aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei din urmă critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T.I. împotriva deciziei civile nr. 1456 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8185/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8175/2005. Civil → |
|---|
