ICCJ. Decizia nr. 8185/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8185
Dosar nr. 17072/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 august 2001 Primăria municipiului Lugoj a fost notificată de către P.C.Ş. şi P.A.G., care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent egale cu diferenţa dintre despăgubirile primite conform hotărârii nr. 731 din 26 iunie 1997 emisă de Comisia judeţeană Timiş pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 şi valoarea reală a imobilului trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 situat în Lugoj, str înscris în C.F. Lugojul German.
Primarul municipiului Lugoj a emis dispoziţia nr.1654 din 22 august 2003, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că solicitanţii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 prelungit succesiv prin acte normative ulterioare.
La 23 septembrie 2003 P.C.Ş. şi P.A.G. au contestat dispoziţia emisă de Primarul municipiului Lugoj solicitând anularea acesteia şi obligarea primarului de a rezolva în fond cererea obiect al notificării, scop în care au susţinut că au depus documentele necesare odată cu notificarea şi le-au redepus în luna noiembrie 2001 la cererea comisiei de specialitate din cadrul Primăriei Lugoj.
Prin sentinţa civilă nr. 271/P.I. din 2 martie 2004, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis „acţiunea declanşată de către reclamanţii P.C. şi P.A.G. în contradictoriu cu Primarul municipiului Lugoj", a anulat dispoziţia nr. 1654 din 22 august 2003 emisă de Primarul municipiului Lugoj şi l-a obligat pe acelaşi primar la „a statua asupra notificării în coordonatele alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 10/2001 cu referire şi la prevederile HG nr. 498/03 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, constatând că reclamanţii legitimează calitatea de persoane îndreptăţite în accepţiunea Legii nr. 10/2001".
Primarul municipiului Lugoj a declarat apel susţinând că reclamanţii nu au depus actele doveditoare referitoare la calitatea lor de persoane îndreptăţite în termenul prevăzut prin art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv ulterior până la data de 1 iulie 2002, astfel încât dispoziţia atacată a fost emisă cu respectarea legii în vigoare la acea dată.
Ca urmare, admiterea acţiunii pe baza actelor doveditoare depuse doar în faza de judecată, încalcă prevederile alin. (2) al articolului unic din OUG nr. 10/2003, potrivit cărora „În toate cazurile actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei".
În sprijinul apelului au mai fost invocate hotărâri judecătoreşti prin care s-a statuat în sensul mai sus descris susţinut de primar.
Apelul astfel motivat a fost respins prin Decizia civilă nr. 1553 din 25 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Instanţa de apel a statuat că încălcarea termenului invocat nu are ca efect decăderea persoanelor îndreptăţite din dreptul de a cere măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 şi nici respingerea contestaţiei pe acest temei, astfel încât soluţia primei instanţe, în faţa căreia reclamanţii au depus actele doveditoare ale calităţii lor de persoane îndreptăţite, este pe deplin legală, iar soluţii contrare date în cazuri similare nu pot fi primite fără analiza în concret, de la caz la caz, a motivelor care stau la baza contestaţiilor.
Municipiul Lugoj, prin primar, a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor şi respingerea contestaţiei, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltarea recursului este identică motivelor de apel, practic recurentul reiterând susţinerile din apel ca motive de recurs.
Recursul nu este întemeiat.
Într-adevăr, prin OUG nr. 10/2003 publicată în M. OF. din 14 martie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2003, articolul unic alin. (1), termenul prevăzut prin art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificat prin OUG nr. 109/2001, a fost prelungit până la 1 iulie 2003, prin alin. (2) stipulându-se că „în toate cazurile, actele depuse sau invocate de persoana îndreptăţită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei".
Ultima dispoziţie, având valoarea de normă de procedură specială, derogă de la dreptul comun în materie, adică de la Codul de procedură civilă, care reglementează administrarea probelor în faţa justiţiei, fie în primă instanţă, Titlul II, Capitolul III, Secţiunea a III–a, fie în apel, art. 287 alin. (3) şi art. 292 alin. (1), fie chiar în recurs în anumite condiţii (art. 305).
Asemenea dispoziţie încalcă însă conţinutul art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care consfinţeşte dreptul la un proces echitabil, din moment ce îngrădeşte posibilitatea administrării probei cu înscrisuri pentru prima dată în justiţie de către persoana îndreptăţită care nu a depus actele doveditoare potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, dispoziţia analizată a şi fost abrogată prin Legea nr. 247/2005.
În consecinţă, instanţa de apel a statuat corect asupra problemei de drept dedusă judecăţii sale pe calea apelului, iar recursul este nefondat, urmând a fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de municipiul Lugoj împotriva deciziei civile nr. 1553 din 25 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8187/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5110/2005. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
