ICCJ. Decizia nr. 8175/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8175
Dosar nr. 7250/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 august 2002 la Tribunalul Cluj, reclamanta A.M.I.M. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, SC T.T. SA Cluj-Napoca şi SC H.P. SA Cluj-Napoca, solicitând să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, precum şi a înstrăinărilor efectuate în favoarea celor două societăţi comerciale şi restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobil.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu este compus din trei corpuri de clădire, cu terenul aferent de 192 de stânjeni, înscris în parcela cu nr.top. 9433 din C.F. 1065 Cluj–Napoca, precum şi din casă cu subsol, parter şi etaj, cu teren în suprafaţă de 218 stânjeni, înscrisă în aceeaşi C.F. şi că tatăl ei, P.M., a cărui unică moştenitoare este, a depus notificarea în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru acest imobil, fiind unicul moştenitor al soţiei P.C.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând să se constate preluarea abuzivă, fără titlu de către Statul Român a cotei de 9/18 parte din imobilul în litigiu, ce a aparţinut numiţilor F.L., F.I. şi P.V., de sub B 1, 2, 4, restituirea în natură a acestei cote, şi să se constate nulitatea absolută a contractelor de înstrăinare şi rectificarea înscrierilor în C.F.
A mai arătat reclamanta că proprietarul de sub B 4, P.V., făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la aplicarea Decretului nr. 92/1950, fiind intelectual, inginer de mine, apoi pensionar, mama soţiei sale F.I. era casnică, iar bunica acestuia F.L., era decedată la data naţionalizării.
Pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, şi Primăria municipiului Cluj Napoca prin întâmpinările depuse, au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de restituire în natură nu a fost soluţionată pe cale administrativă, iar pârâţii SC T.T. SA Cluj-Napoca a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că din anul 1995, urmare a programului de privatizare, nu mai este proprietara tabulară a imobilului, trecut ca efect al restructurării prin divizare în proprietatea SC H.P. SA şi că notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicate în procesul de privatizare.
Prin sentinţa civilă nr. 240 din 13 martie 2003, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamanta A.M.I.M. împotriva pârâţilor Consiliul Local al municipiului Cluj–Napoca, Primăria municipiului Cluj-Napoca, SC T.T. SA şi SC H.P. SA Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că proprietari ai imobilului în litigiu au fost F.L. născută R. în cotă de 2/18 parte, F.M. în cotă de 4/18 parte, S.E. în cotă de 9/18 parte şi P.V. în cotă de 3/18 parte.
Cota ce a aparţinut coproprietarei F.L. de 2/18, a fost înstrăinată în anul 1947 numiţilor S.M. şi S.T., neputând face obiectul restituirii.
În temeiul Decretului nr. 92/1950, întregul imobil de sub A + 1 + 2, a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de naţionalizare, intabulându-se în C.F. sub B 13 prin încheierea nr. 913/1957, fiind preluat de la P.V. şi S.E. , trecuţi în lista anexă la decret, poziţia nr. 578.
Parcela cu nr. top. 9433 de sub A + 1 din C.F. 1065 a fost transcrisă în 1976 în C.F. nr. 36288 Cluj–Napoca în favoarea Statului Român, iar cea de sub A + 2 a fost întabulată în 1994 în favoarea SC T.T. SA Cluj–Napoca, care în anul 1995 a transmis cota de 3/5 parte din această parcelă, pârâtei SC H.P. SA Cluj–Napoca, iar apoi întregul imobil fiind înscris în noile C.F. 119127 –119129 Cluj, în favoarea acestor societăţi, care au calitate procesuală pasivă.
Tatăl reclamantei P.M., a solicitat pârâţilor restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobilul iniţial, înscris în C.F. 1065 Cluj-Napoca, top 9433 nr.top. 9435 cu motivarea că în calitate de soţ, este unicul succesor al defunctei P.I.C., fiica lui F.I., fiind apoi adoptată în 1945, de dr. V.P. (al doilea soţ al lui F.I.), iar F.L. este bunica soţiei defuncte.
A mai reţinut instanţa de fond, că fosta soţie a tatălui reclamantei P.C., născută I., decedată la 25 octombrie 1988 a fost fiica proprietarilor tabulari F.E.(I. în C.F.), căsătorită I. şi recăsătorită P., fiind adoptată în 1945 de către dr. V.P., încuviinţându-se prin procesul verbal din 30 iunie 1945 să poarte numele de I.P.C.
Cu toate că tatăl reclamantei în calitate de soţ supravieţuitor, este unicul moştenitor al defunctei P.C., acesta în calitate de ginere al proprietarilor tabulari F.I. şi P.V., nu are vocaţie succesorală la averea ce a aparţinut socrilor săi.
Instituţia reprezentării în lumina art. 664–667 C. civ., întemeindu-se exclusiv pe relaţiile de rudenie existente în linie directă descendentă sau colaterală, nu operează şi în cazul soţului supravieţuitor, care nu poate substitui locul pe care l-ar fi avut în prezent defuncta soţie P.C., decedată în 1988.
Că, neexistând nici un grad de rudenie între proprietarii tabulari şi tatăl reclamantei, cu atât mai puţin între reclamantă, care nu este nici măcar fiica defunctei P.C. şi aceiaşi proprietari tabulari, nici reclamanta şi nici tatăl său nu au calitatea de moştenitori ai proprietarilor tabulari şi nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, să ceară restituirea în natură a cotei părţi de 7/18 părţi din imobilul ce a aparţinut numiţilor P.V. şi F.I.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta A.M.I.M., criticând-o deoarece din actele de stare civilă aflate la dosar, rezultă că are calitate procesuală activă.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 140 A din 15 septembrie 2003, a admis în parte apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa civilă nr. 240 din 13 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Cluj, iar în fond, a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta A.M.I.M. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, SVC T.T. SA şi SC H.P. SA şi în consecinţă.
A constatat preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român a cotei de 7/18 parte din imobilul situat în Cluj–Napoca, înscris în C.F. nr. 1065 Cluj- Napoca, nr.top. 9433 şi 9435, aparţinând lui F.I., de sub B 2 (cota de 4/18 părţi) şi respectiv, lui P.V. de B 4 (cota de 3/18 parte).
A respins restul petitelor şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
A obligat pe reclamanţii Consiliul Local Cluj-Napoca şi Primăria Municipiului Cluj-Napoca să plătească apelantei suma de 12.100.000 lei, cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, proprietarul tabular P.V. nu s-a încadrat în categoria persoanelor vizate de dispoziţiile art. 1 din Decretul nr. 92/1950, fiind pensionat din 1945, iar prin actele aflate la dosar prin certificatul de moştenitor nr. 1703/1989 şi încheierea din 4 iunie 2003 a Biroului Notarului Public P.F., de îndreptare a erorii materiale din certificatul de moştenitor nr. 1703 din 2 iulie 1991, reclamanta şi-a dovedit gradul de rudenie cu proprietarii tabulari şi implicit calitatea procesuală activă, iar cota ce îi revine din imobil este de 7/18 părţi, din imobilul ce a aparţinut antecesorilor reclamantei, proprietari tabulari de sub B 2, F.I. cu cota de 4/18 parte şi P.V. de sub B 4, cota de 3/18 parte.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei privind cota de 2/18 din imobilul ce a aparţinut coproprietarei F.L., această cotă a fost înstrăinată în 1947 numiţilor S.M. şi S.T. astfel că nu poate face obiectul restituirii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta A.M.I.M. şi pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, SC H.P. SA Cluj–Napoca şi SC T.T. SA Cluj–Napoca.
În dezvoltarea motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanta a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu a făcut nici o referire la petitele acţiunii, privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de înstrăinarea, la restituirea în natură a cotei de 7/18 parte din imobilele înscrise în C.F. 1065 Cluj-Napoca şi rectificarea cărţii funciare, consecinţe fireşti ale preluării abuzive fără titlu, a imobilelor.
Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, şi-au întemeiat motivele de recurs pe cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susţinut, în esenţă, că, neexistând grad de rudenie între proprietarii tabulari şi tatăl reclamantei, şi cu atât mai puţin între reclamantă, care nu este fiica defunctei P.C. şi proprietarii tabulari, nici reclamanta şi nici tatăl acesteia nu au calitatea de moştenitori ai proprietarilor tabulari şi nici nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001.
Au mai susţinut că, notificarea privind restituirea imobilului în litigiu, nu a fost soluţionată şi în această situaţie, s-a subrogat în drepturile autorităţii publice locale, legal investită.
SC H.P. SA Cluj-Napoca, în dezvoltarea cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că, proprietarul tabular P.V. de sub B 4, a fost pensionat din funcţia de director general, a obţinut venituri importante din închirierea spaţiului în litigiu astfel că, în temeiul art. I pct. 1 din Decretul nr. 92/1950, a fost naţionalizată cota sa parte de proprietate.
Recursurile declarate de pârâţii SC H.P. SA Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primăria Cluj-Napoca, sunt întemeiate pentru considerentele ce succed.
Reconstituirea dreptului de proprietate prin retransmisie are în vedere pe moştenitorul care a fost în viaţă la deschiderea moştenirii fostului proprietar şi care a decedat înainte de aplicarea Legii nr. 10/2001, ipoteză în care cota cuvenită lui va intra în patrimoniul său şi se va transmite propriilor moştenitori.
În speţă, notificator a fost tatăl reclamantului, P.M., decedat la 27 iunie 2002, unic moştenitor al fiicei foştilor proprietari, P.I.C., decedată la 25 octombrie 1988.
Prin urmare, reclamanta A.M.I.M. în calitate de fiică unică a defunctului P.M., are vocaţie succesorală pentru cota de 7/18 parte, ce a aparţinut foştilor proprietari tabulari.
Cota ce a aparţinut coproprietarei F.L. de 2/18 parte, a fost înstrăinată de aceasta în anul 1947, fiind transmisă cu titlu de drept de cumpărare numiţilor S.M. şi S.T. , al căror drept de proprietate s-a înscris în C.F. sub B 10–11, cota acestora neputând face obiectul cererii de restituire.
Cu privire la F.I. s-a reţinut că nu figurează în anexă la Decretul nr. 92/1950, ceea ce este adevărat, dar era soţia lui P.V., de la care s-a naţionalizat imobilul.
Potrivit art. V din Decretul nr. 92/1950, imobilele proprietatea soţului, soţiei sau copiilor minori se consideră ca aparţinând unui singur proprietar, în ceea ce priveşte aplicaţiunea acestui decret.
Referitor la P.V., s-a reţinut că era pensionar, deci exceptat de la naţionalizare, dar nu s-a observat că era pensionar din funcţia de director general, iar nu din calitatea de muncitor, aşa cum s-a precizat prin Decretul nr. 524/1955.
Deci, P.V., nu era exceptat de la naţionalizare astfel încât, preluarea imobilului de către stat trebuia calificată ca abuzivă, dar cu titlu valabil.
Aceasta calificare este importantă pentru că face incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu este posibilă restituirea în natură, ci numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşadar, sub acest aspect recursurile pârâţilor sunt întemeiate, iar recursul declarat de reclamantă este nefondat.
Va casa Decizia atacată şi pe fond va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă introdusă de reclamanta A.M.I.M.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei SC H.P. SA Cluj-Napoca, suma de 1.000 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii SC H.P. SA Cluj Napoca, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca şi Primăria municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 140/A din 15 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi pe fond respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă introdusă de reclamanta A.M.I.M. împotriva pârâţilor Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primăria municipiului Cluj–Napoca, SC H.P. SA şi SC T.T. SA, ultima succedată de SC U.T.H. SA.
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii de reclamanta A.M.I.M. .
Obligă pe reclamanta A.M.I.M. să plătească pârâtei SC H.P. Cluj-Napoca suma de 1.000 de lei ron cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5110/2005. Civil. Uzucapiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4952/2005. Civil. Executare silita. Recurs → |
|---|
