ICCJ. Decizia nr. 5150/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5150
Dosar nr. 4393/2005
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 390 din 18 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea introdusă de Biroul Executorului Judecătoresc G.B. a fost a fost respinsă prin încheierea nr. 2757 din 2 septembrie 2004 a Judecătoriei Rm. Vâlcea, iar apelul creditorului N.G.G. a fost admis prin Decizia civilă nr. 11/CC-A din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pe considerentul că hotărârea ce s-a cerut a fi pusă în executare nu este investită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 11/CC-A din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, a declarat recurs SC T. SA Rm. Vâlcea, susţinând în esenţă că N.G.N. a depus tardiv contestaţia şi că nu datorează nimic reclamantului.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal ...", iar dispoziţia art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanţa de executare este judecătoria ...", care „încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor" [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanţă şi în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege atribuie şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil şi faza executării silite, sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Aşadar, soluţionarea cererii de către un judecător (chiar şi stagiar) nu poate să atribuie competenţa judecării apelului curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de preşedintele instanţei apelul să rămână de competenţa tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenţei judecării apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei" trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
În consecinţă, apelul a fost judecat de o instanţă necompetentă, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, ceea ce atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii nr. 2757 din 2 septembrie 2004 a Judecătoriei Rm. Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC T. SA Rm. Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 11/CC-A din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru soluţionarea apelului Tribunalului Vâlcea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7126/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7082/2005. Civil → |
|---|
