ICCJ. Decizia nr. 7082/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7082
Dosar nr. 21194/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 598 din 14 mai 2004 a respins contestaţia formulată de D.V. împotriva dispoziţiei nr. 1620 din 23 februarie 2004 emisă de primarul municipiului Călăraşi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul D.V., solicitând şi repunerea în termenul de declarare a apelului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 2084 din 6 octombrie 2004 a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de apelantul-contestator şi a respins ca tardiv apelul declarat de acesta.
Instanţa a reţinut că termenul pentru declararea apelului a început la 15 iunie 2004, iar acesta a fost introdus cu depăşirea celor 15 zile libere în care legal putea fi declarat.
În ce priveşte cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, instanţa a apreciat că apelantul nu a dovedit că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui să exercite calea de atac în termenul legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul D.V.
Se susţine, în esenţă, că în raport de prevederile art. 1031 C. proc. civ. a fost în imposibilitate să exercite calea de atac în termen, deoarece a fost bolnav, internat în spital până la 26 mai 2004 şi apoi sub tratament la domiciliu de la 20 iunie la 20 iulie 2004.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Tribunalul Călăraşi a soluţionat cauza ca instanţă de fond la 14 mai 2004, dată la care contestatorul recurent a fost prezent personal şi asistat de avocat. Sentinţa tribunalului i-a fost comunicată la 14 iunie 2004. Apelul a fost înregistrat la Tribunalul Călăraşi la 26 iulie 2004, deci cu depăşirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Apelantul recurent a fost externat din spital la 26 mai 2004 şi i s-a recomandat tratament la domiciliu începând cu 20 iunie 2004, după primirea comunicării sentinţei apelate.
Această situaţie precum şi cele referitoare la prezenţa sa în faţa instanţei de fond, recomandarea de tratament la domiciliu nu prin spitalizare, duce la concluzia, corect reţinută de instanţa de apel, că recurentul-apelant nu s-a aflat în situaţia prevăzută de textul de lege incident art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.V. împotriva deciziei nr. 2084 A din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5150/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4267/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
