ICCJ. Decizia nr. 5152/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5152
Dosar nr. 4664/2005
Şedinţa publică din 13 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2942 din 9 octombrie 2003, Judecătoria Turnu Măgurele a admis acţiunea de ieşire din indiviziune formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâţii M.F., O.D. şi A.E. şi a procedat la atribuirea bunurilor potrivit variantei B din expertiza efectuată în cauză.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel M.E., moştenitoarea defunctului M.F.
La termenul din 13 octombrie 2004, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar a respins excepţia de tardivitate a declarării apelului, a admis cererea de repunere în termenul de declarare a acestei căi de atac formulată de pârâta M.E. şi a acordat termen, la data de 24 noiembrie 2004, pentru continuarea judecăţii.
Împotriva acestei încheieri reclamantul a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin recursul declarat este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii prin care s-a admis cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac şi s-a amânat judecarea apelului la un alt termen, în considerarea de către reclamant a caracterului autonom al acesteia.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ. raportat la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, excepţia de la regula generală statuată de textul legal menţionat, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii, fiind de strictă interpretare.
Cu privire la încheierile prin care se soluţionează diverse cereri, cu referire în cauză la examinarea temeiniciei cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, legea procesual civilă nu a prevăzut expres că poate fi atacată, separat, cu recurs.
Ca atare, încheierea atacată urmează, sub aspectul căilor de atac, regula generală stabilită de legea procesual civilă, în sensul că va fi supusă controlului judiciar odată cu hotărârea finală ce se va pronunţa în cauză în acea etapă procesuală, prin exercitarea căii de atac căreia acesta îi este supusă.
Aşadar, în raport de principiul menţionat, coroborat cu neîndeplinirea uneia din cerinţele ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de reclamant apare ca fiind inadmisibil.
Or, a recunoaşte unei căi de atac aptitudinea declanşării controlului judiciar, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalităţii acestora, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reţinut că modul de determinare a sistemului căilor de atac în procesul civil, corespunzător principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisface exigenţele art. 21 din legea fundamentală, privind liberul acces la justiţie, precum şi a celor privind dreptul la un proces echitabil reglementat prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât excepţia invocată apare ca fiind întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de M.T.I. împotriva încheierii din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4947/2005. Civil → |
|---|
