ICCJ. Decizia nr. 5176/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2003 reclamantul H.A. a chemat în judecată pe pârâții D.V., S.V., V.S. și T.M. pentru a se constata că imobilul înscris în C.F. Gârbova de Jos a fost plătit din banii săi proprii.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor S.V. și Victoria și respectiv T.M. să-i elibereze actul de intabulare a imobilului, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act de intabulare.
S-a mai solicitat operarea intabulării corespunzătoare.
Pârâtele S.V., V.S. și T.M. au formulat o cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea cumpărătorilor la plata sumei de 3.000.000 lei actualizată din 21 iulie 2001 la zi. Pârâta D.V. a solicitat pe cale de cerere reconvențională constatarea faptului că împreună cu reclamantul a dobândit prin contribuție comună de 1 imobilul în discuție și să se facă înregistrarea corespunzătoare în C.F. asupra imobilului.
Judecătoria Aiud prin sentința civilă nr. 1082 din 10 octombrie 2003 a admis acțiunea, a respins cererile reconvenționale ale pârâtelor. S-a constatat că imobilul înscris în C.F. Gârbova de Jos achiziționat de reclamant în timpul concubinajului cu pârâta D.V. prin antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 24 octombrie 1997 a fost plătit din banii proprii ai reclamantului.
Au fost obligate pârâtele S.V., V.S. și T.M. să elibereze reclamantului act apt de intabulare pentru imobilul înscris în C.F. Gârbova de Jos, casă, curte și grădină în suprafață de 4463 mp. în caz de refuz al pârâtelor să efectueze această operațiune, hotărârea va ține loc de act autentic apt de intabulare. S-a dispus ca serviciul de carte funciară să intabuleze dreptul de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la 24 octombrie 1997 între părți a intervenit vânzarea-cumpărarea, prin care pârâtele S.V., V.S. și T.M. au vândut reclamantului și pârâtei D.V. imobilul situat în comuna Gârbova de Jos, județul Alba cu prețul de 30.000.000 lei, din care s-a achitat suma de 27.000.000 lei. Cumpărătorii se aflau într-o relație stabilă de concubinaj din 1991.
Reclamantul a făcut dovada că în octombrie 1997 a vândut apartamentul proprietatea sa cu prețul de 30.000.000 lei și avansul primit din preț 24.000.000 lei a constituit avans pentru cumpărarea imobilului în cauză. Sumele pretinse de pârâta D.V. a fi contribuții la dobândirea imobilului din partea ei, au apărut după data cumpărării imobilului.
Pretențiile de reactualizare a sumei de 3.000.000 lei, diferență de preț, au fost respinse față de împrejurarea că pârâtele doar la 20 iulie 2001 au devenit proprietarele imobilelor vândute, suma a fost consemnată la C.E.C. pe numele vânzătoarelor iar acestea din urmă nu l-au somat pe reclamant pentru această plată pentru a-l pune în întârziere. Ca urmare, punerea în întârziere a operat în momentul formulării cererii reconvenționale și în raport cu aceste pretenții, reclamantul a consemnat suma restantă la C.E.C.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 648 A din 23 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei D.V. în considerentele acestei decizii se reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, stabilind că imobilul a fost plătit în întregime din veniturile proprii ale reclamantului.
Nu s-a reținut apărarea pârâtei că apartamentul vândut de reclamant a fost dobândit în timpul concubinajului, apărarea fiind formulată pentru prima dată în apel, susținerile nefiind dovedite.
împotriva deciziei, pârâta D.V. a declarat recurs în termen legal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
S-a susținut în motivarea recursului că s-au interpretat greșit dispozițiile art. 1191, probele testimoniale fiind preferate actului autentic care a conferit nu un drept de proprietate, ci un drept de creanță asupra bunului. Recurenta a arătat că în realitate se aplică dispozițiile art. 1176 C. civ., actul sub semnătură privată recunoscut de părți, producând efecte corespunzătoare.
Recursul este nefondat.
în cauză nu se regăsesc condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Instanța a dat interpretarea corectă antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, cu efectele deja produse, predarea casei și plata unei părți considerabile din preț.
în administrarea probelor instanța nu a încălcat principiul Codului civil, probele cu înscrisuri fiind completate și interpretate cu ajutorul probelor testimoniale, avându-se în vedere și raporturile dintre părți "concubini într-o relație stabilă din 1990", după cum se exprimă pârâta D.V. în cererea sa reconvențională.
înscrisul constatator al vânzării, sub semnătură privată, nu cuprinde date despre modalitatea în care s-a plătit prețul sau participarea cumpărătorilor la plata prețului.
Acest din urmă fapt poate deci să fie dovedit prin orice mijloc de probă inclusiv depoziții testimoniale care s-au referit la ceea ce nu era trecut în înscrisul sub semnătură privată. Ca urmare, art. 1191 C. civ. nu-și are aplicare în cazul în speță.
Cât privește pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., recurenta nu a indicat proba omisă a se avea în vedere de instanță și care ar fi avut o înrâurire covârșitoare la soluționarea cauzei.
Pentru considerentele arătate a fost respins recursul pârâtei D.V. ca nefondat, urmând a fi menținută decizia curții de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4871/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5169/2005. Civil → |
|---|
