ICCJ. Decizia nr. 5200/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5200
Dosar nr. 5703/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă constată:
Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2001, reclamanta L.I. a chemat în judecată pârâta SC A. SA Arad, cerând să fie obligată să emită o decizie care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent pentru imobilul „Fabrica de ciorapi A.", situat în Arad, care se identifică cu nr. top. 3104/a.1.3.b./1, construcţii şi terenul aferent în suprafaţă de 4320 mp, şi să se anuleze Decizia nr. 1304 din 4 iunie 2001 prin care pârâta i-a respins cererea de restituire în natură sau de acordare măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii reclamanta susţine că tatăl său a fost proprietarul imobilului în litigiu, imobil de care a fost deposedat, în mod abuziv, prin naţionalizare, anexa nr. 11 poz. 16 la Legea nr. 119/1948 pentru ca, ulterior, acelaşi imobil să fie expropriat prin Decretul nr. 68/1950.
Arată reclamanta că, în prezent, construcţiile sunt demolate însă terenul este liber, sens în care, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta are obligaţia să îi facă o ofertă de restituire prin echivalent.
Pârâta, SC A. SA Arad a cerut, în principal, respingerea acţiunii cu menţiunea că terenul în litigiu este proprietatea sa şi este ocupat cu hala prototipuri, hala tratament termic şi depozit laminate invocând incidenţa unor excepţii şi formulând şi alte cereri.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 20 mai 2002 Tribunalul Arad a respins excepţia prematurităţii cererii deduse judecăţii formulată de pârâta SC A. SA Arad.
Totodată, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane şi ca tardivă, cererea de chemare în garanţie formulate de pârâta SC A. SA Arad a Primăriei Arad şi a Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanta L.I. şi a fost anulată Decizia nr. 1304 din 4 iunie 2001 emisă de pârâta SC A. SA Arad fiind respinsă însă cererea prin care reclamanta solicita obligarea pârâtei SC A. SA să emită o nouă decizie cuprinzând oferta de restituire prin echivalent a imobilului.
În fond, tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, în înţelesul art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, iar în prezent se găseşte în patrimoniul unei societăţi comerciale în curs de privatizare, caz în care, în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicate în privatizare (A.P.A.P.S.) şi nu pârâtei SC A. SA Arad care nu avea competenţa de a emite decizie cu privire la solicitarea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 124 din 21 octombrie 2003 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a obligat pârâta SC A. SA să emită în favoarea reclamantei ofertă de restituire prin echivalent pentru imobilul în litigiu, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SA.
În motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că prin probatoriul administrat, s-a dovedit că imobilul în litigiu, fosta Fabrică de ciorapi A. a fost naţionalizată în baza Decretului nr. 119/1948, fiind menţionată în anexa nr. 11 poz. 16, fiind întocmit şi un proces de predare primire pentru ca, ulterior, acelaşi imobil să fie expropriat prin Decretul nr. 68/1950, în baza deciziei de expropriere Statul Român întabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară, beneficiar al dreptului de administrare operativă directă fiind desemnată Întreprinderea de Stat Iosif Renghet, Fabrica de Maşini Unelte Arad, antecesoarea pârâtei.
Reţine instanţa de apel că, atâta timp cât imobilul este deţinut de pârâtă, în mod corect reclamanta i-a adresat notificarea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, caz în care aceasta avea obligaţia să emită o dispoziţie motivată de restituire a imobilului prin echivalent, fiind irelevant din punct de vedere al analizei faptul că societatea pârâtă se afla în proces de privatizare, atâta timp cât acest proces nu a fost finalizat, caz în care, în speţă, ar fi fost incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A. SA Arad, invocând o greşită reţinere a situaţiei de fapt, prin omisiunea pronunţării asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii cu aplicarea greşită a legii.
În motivarea recursului pârâta invocă că autoarea sa, Întreprinderea de Maşini şi Unelte Victoria nu a deţinut în posesie imobilul în litigiu, aspect dovedit prin probatoriile administrate şi că, în realitate, fosta Fabrică de ciorapi A. a fost desfiinţată şi lichidată în urma naţionalizării, caz în care partea reclamantă nu este îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Analizând criticile recurentei care se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu, fosta „Fabrică de ciorapi A.", a fost naţionalizat în temeiul Legii nr. 119/1948, situaţie de fapt dovedită prin probatoriile administrate, astfel că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii (14 februarie 2001) de o regie autonomă, o societate sau o companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică, vor fi restituite, în natură, persoanei îndreptăţite, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deţinătorul imobilului trebuie să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
Dispoziţia legală menţionată statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001 cu privire la orice alte proceduri legale, inclusiv cele de privatizare, prin se care tinde să se înstrăineze astfel de imobile către alte persoane decât cele îndreptăţite potrivit actului normativ menţionat.
Indisponibilizarea imobilelor ce cădeau sub incidenţa Legii nr. 10/2001 a operat începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, anume 14 februarie 2001, şi are drept scop primordial îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură a acestor imobile către foştii proprietari care au fost deposedaţi în mod abuziv de statul comunist.
Ca atare, dreptul reclamantei L.I. la restituirea în natură a imobilului în litigiu s-a născut de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, de la aceeaşi dată, pârâta SC A. SA Arad, societate cu capital de stat, care îl deţinea în fapt, aspect dovedit prin probatoriile administrate, avea obligaţia de a-l indisponibiliza, fiind irelevantă modalitatea în care a intrat în posesia acestui imobil şi fiindu-i imputabilă, atât acesteia cât şi pârâtei A.P.A.P.S., continuarea procedurii de privatizare.
Aşa fiind, în mod corect şi în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 reclamanta L.I., a notificat pârâta SC A. SA Arad care, în calitatea sa de unitate deţinătoare a imobilului, avea obligaţia să se conformeze art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Date fiind limitele investirii, reclamanta solicitând prin cererea dedusă judecăţii doar restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu şi având în vedere şi apărarea pârâtei în sensul că restituirea în natură nu este posibilă, aspect necontestat de reclamantă, Înalta Curte, apreciază că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sens în care urmează a respinge recursul dedus judecăţii ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut şi faptul că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pârâta se afla doar în curs de privatizare, caz în care nu poate invoca incidenţa dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aplicabile numai societăţilor privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, precum şi faptul că apărarea pârâtei în sensul că imobilul în litigiu ar fi fost preluat în patrimoniul statului în baza unui titlu valabil, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi primită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. SA Arad împotriva deciziei civile nr. 124 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5196/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 5065/2005. Civil → |
|---|
