ICCJ. Decizia nr. 5206/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5206
Dosar nr. 9496/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă constată:
Prin încheierea din 11 septembrie 2003 Judecătoria Feteşti a admis cererea creditorului S.V., transmisă de B.E.J. M.A. în contradictoriu cu debitoarea SA Z. SA Tătărăştii de Sus, judeţul Teleorman şi a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, titlu executoriu împotriva debitoarei pentru creanţa de 32.300.000 lei, obligaţie pe care aceasta a refuzat să o execute de bună voie.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel debitoarea susţinând, în esenţă, că împotriva hotărârii ce constituie titlu executoriu a declarat recurs şi contestaţie la executare (la titlu), pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, caz în care se impunea respingerea cererii de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii.
Creditorul S.V. a invocat tardivitatea apelului declarat de debitoare iar, în subsidiar, a cerut respingerea acestuia ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 110/A din 23 ianuarie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţia tardivităţii apelului invocată de creditor.
Prin aceeaşi decizie apelul declarat de debitoare a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluţiei date asupra apelului s-a reţinut că hotărârea judecătorească invocată de creditor, este definitivă şi executorie, că în această procedură nu pot fi analizate criticile de nelegalitate ori netemeinicie ale titlului executoriu, că eventualele calcule greşite ale executorului judecătoresc cu privire la sumele datorate pot fi verificate pe calea unei contestaţii la executare şi că o eventuală suspendare a executării silite, de asemenea, excede cadrului acestei proceduri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea, invocând incidenţa art. 304 C. proc. civ., fără a indica care dintre motivele de recurs prevăzute de această dispoziţie legală ar fi incidentă în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea reiterează aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale titlului executoriu, aspecte în raport de care apreciază că se impunea respingerea cererii formulate de creditor, sau suspendarea executării silite.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri judecătoreşti când acesta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În esenţă, debitorul susţine că în raport de dispoziţiile legale incidente cu ocazia încuviinţării unei executări silite, instanţele pot verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătoreşti ce constituie titlu executoriu cu consecinţa admiterii sau, după caz, a respingerii cererii de încuviinţare a executării silite.
Aşa fiind, debitorul apreciază că atâta timp cât sentinţa civilă nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, care constituie titlu executoriu în prezenta cauză, a fost pronunţată cu încălcarea legii, instanţa de executare era îndreptăţită să respingă cererea de încuviinţare silită a executării acesteia.
Interpretarea dată de recurent este însă greşită, întrucât în procedura reglementată de art. 3731 C. proc. civ., în cadrul căreia se pronunţă încheierea de încuviinţare a executării unui titlu executoriu, instanţa de executare este abilitată să verifice doar existenţa titlului executoriu.
Procedura reglementată de art. 3731 C. proc. civ. are ca scop pe de o parte, să permită creditorului să-şi realizeze drepturile recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bună voie, iar pe de altă parte, constituie o garanţie procesuală instituită în favoarea debitorului pentru evitarea unui abuz, în sensul executării patrimoniului său în lipsa unui titlu executoriu.
În cadrul acestei proceduri execuţionale, instanţa de executare nu poate verifica aspectele de fond ale cauzei, fapt care ar fi de natură să repună în discuţie hotărârea judecătorească ce se execută, întrucât s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat ceea ce nu este permis.
Aşa fiind, cum hotărârile date de instanţele de fond asupra cererii de încuviinţare a executării silite a sentinţei civile nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, rămasă irevocabilă şi investită cu formulă executorie, au fost pronunţate cu respectarea legii, recursul declarat de debitori se dovedeşte a fi nefondat.
Totodată, cererea debitorului de a se dispune suspendarea executării silite nu poate fi primită, în cadrul acestei proceduri nefiind permisă soluţionarea unei astfel de cereri.
De altminteri, suspendarea executării silite nu poate fi analizată concomitent ci ulterior încuviinţării şi începerii unei executări silite şi numai în cadrul procedurilor execuţionale instituite în acest scop.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SA Z. SA împotriva deciziei civile nr. 110/A din 23 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5217/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5196/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
