ICCJ. Decizia nr. 5217/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5217
Dosar nr. 11895/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă constată:
Prin cererea înregistrată la 19 martie 2003, reclamanta M.T.A.C. a chemat în judecată Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Arad, cerând a fi obligat să-i restituie imobilul ce se identifică sub top nr. 313 în C.F. 254 Arad, cota de ½ părţi indivize, de care a fost deposedată în mod abuziv prin naţionalizare, în temeiul Decretului nr. 92/1950, invocând incidenţa art. 480 C. civ.
Arată reclamanta că, referitor la acelaşi imobil, a solicitat retrocedarea şi în procedura Legii nr. 10/2001, pendinte în faţa Curţii de Apel Timişoara, procedură pe care urmează să o suspende în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 2351 din 21 mai 2003 Judecătoria Arad, reţinând că valoarea imobilului revendicat este de 11 miliarde lei, în baza art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Prin sentinţa civilă nr. 579 din 23 septembrie 2003 Tribunalul Arad a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsei calităţii procesuale active invocate de pârât.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea în revendicare dedusă de reclamant judecăţii.
În esenţă, tribunalul a reţinut că imobilul cade sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr .10/2001, caz în care, cum la data intrării în vigoare a acestui act normativ, acţiunea în revendicare dedusă judecăţii nu se afla „în curs de judecată" în sensul art. 47 din lege, fiind promovată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, este inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2004 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa şi, rejudecând cauza în fond, a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 254 Arad, nr.top 313 a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil motiv pentru care a dispus şi rectificarea cărţii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român pentru cota de ½ părţi indivize şi reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei pentru această cotă.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus restituirea cotei de ½ părţi indivize din imobil în favoarea reclamantei precum şi restituirea taxei de timbru către aceasta, în sumă de 31.552.800 lei.
În motivarea deciziei, în esenţă, instanţa de apel a reţinut ca fiind admisibile acţiunile în revendicare formulate în procedura de drept comun şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, dat fiind că reclamanta şi-a dovedit pretenţiile, a apreciat că se impune admiterea cererii deduse judecăţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Arad conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâtul arată că dreptul reclamantei de a revendica cota parte din imobilul în litigiu s-a prescris, în raport de prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Susţine recurentul şi că imobilul în litigiu se află în administrarea Spitalului Clinic Municipal Arad şi că acesta aparţine domeniului public al Municipiului Arad, conform HG nr. 976/2002, caz în care este exceptat de la restituirea în natură către foştii proprietari.
Analizând recursul, prin prisma motivului de ordine publică invocat, anume al admisibilităţii acţiunii în revendicare formulată în procedura de drept comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a fost reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit actului normativ menţionat, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor preluate abuziv pot notifica, în termenul prevăzut de acest act normativ, persoana juridică deţinătoare solicitând restituirea în natură a imobilului [art. 21 alin. (1)].
Potrivit art. 21 alin. (5) din actul normativ menţionat, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dispoziţia legală menţionată a fost declarată a fi în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale a României.
Aşa fiind, cum în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este decăzută din dreptul de a mai solicita în justiţie restituirea în natură a imobilului în litigiu, imobil ce susţine că i-a fost preluat abuziv în anul 1950, în mod just, prima instanţă, Tribunalul Timiş, a reţinut că acţiunea în revendicarea acestui imobil, acţiune prin care urmăreşte redobândirea, în natură a bunului, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi analizată şi soluţionată pe fond.
De altminteri, reclamanta a solicitat în procedura Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului în litigiu, caz în care urmează să-şi valorifice pretenţiile în cadrul acestei proceduri speciale, instituită tocmai în acest scop de către legiuitor.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurent şi, constatând că în speţa dedusă judecăţii, în mod greşit instanţa de apel a aplicat legea, va casa Decizia dată de aceasta şi rejudecând, va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad, prin primar împotriva deciziei civile nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 579 din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Arad, secţia civilă, pe care o păstrează.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5221/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5206/2005. Civil → |
|---|
