ICCJ. Decizia nr. 5221/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5221
Dosar nr. 12122/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă constată:
Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2003 reclamanta G.A. a chemat în judecată pe pârâtul A.G., cerând să fie obligat să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 3 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Adâncata la locul numit „În şes" şi să-i plătească 10.000.000 lei, daune.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în calitatea sa de unică moştenitoare a defunctului G.C., decedat la 17 august 1998 este proprietara terenului în litigiu care încă din anul 1993 în baza unei convenţii de arendare, se găseşte în posesia terenului.
Susţine reclamanta că după decesul soţului său, intervenit la 23 noiembrie 1998, i-a cerut pârâtului să-i restituie terenul însă acesta a refuzat invocând că i-a fost donat de soţul său.
Pârâtul arată că este de acord să restituie terenul reclamantei însă nu este de acord să-i plătească despăgubiri întrucât şi-a respectat obligaţia asumată faţă de soţul acesteia, anume de aceea de a-i preda 30% din recoltă, reclamanta refuzând să o primească după decesul acestuia.
Totodată, pârâtul a formulat o cerere reconvenţională solicitând, ca reclamanta să fie obligată să-i plătească c/val. lucrărilor agricole pe care le-a efectuat pe 1,20 ha teren, semănat lucernă, precum şi a 200 kg, îngrăşământ chimic.
Prin sentinţa civilă nr. 3225 din 23 octombrie 2003 Judecătoria Suceava a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în litigiu şi să-i plătească 10 milioane lei, daune.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă şi cererea reconvenţională, sens în care reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului 7.700.000 lei despăgubiri.
În motivarea sentinţei, în esenţă, s-a reţinut că reclamanta este proprietara terenului, aspect necontestat de pârât, sens în care se impune obligarea acestuia să îl lase în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Cum pârâtul a fost un posesor de bună credinţă, intrând în stăpânirea terenului în baza unei convenţii încheiate cu autorul reclamantei, în baza art. 486 C. civ., acesta urmează a fi obligat să restituie reclamantei doar c/val. fructelor percepute după promovarea cererii de chemare în judecată, evaluate de aceasta la 10.000.000 lei, dată după care pârâtul nu mai poate invoca buna credinţă în perceperea fructelor.
Totodată, se apreciază că pârâtul este îndreptăţit la plata cheltuielilor pe care le-a făcut pentru obţinerea fructelor evaluate la 7.700.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că se impunea respingerea cererii reconvenţionale.
În motivarea apelului reclamanta arată că, în raport de probatoriul administrat valoarea recoltei ce s-a obţinut de pe terenul în litigiu a fost de 36 de milioane lei, caz în care, cum a cerut doar beneficiul net, anume 10.000. 000 lei, se impunea respingerea cererii reconvenţionale.
Prin Decizia civilă nr. 182 din 5 februarie 2004 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta.
În motivarea deciziei, în esenţă, s-a reţinut că apărarea reclamantei nu poate fi primită, instanţele pronunţându-se cu privire la capetele de cerere referitoare la despăgubiri în raport de limitele investirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta arată că în ceea ce priveşte restituirea cheltuielilor efectuate de posesor pentru obţinerea fructelor, obligaţie stabilită în sarcina proprietarului prin dispoziţiile art. 484 C. civ., îşi are justificarea în principiul îmbogăţirii fără just temei, caz în care proprietarul nu poate fi obligat să plătească posesorului cheltuieli decât în măsura sporirii patrimoniului său corelativ micşorării patrimoniului posesorului.
Cum în cauză s-a probat că valoarea totală a produselor recoltate a fost de 36 milioane lei iar valoarea cheltuielilor de producţie de 7.700.000 lei, faţă de împrejurarea că reclamanta a cerut despăgubiri doar de 10.000.000 lei, se impunea respingerea cererii reconvenţionale.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În drept, obligaţia instanţei de judecată de a se pronunţa numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii, prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Or, în speţă, reclamanta, în calitatea sa de proprietar al terenului a înţeles să solicite prin cererea dedusă judecăţii ca pârâtul, posesor de rea credinţă al terenului în litigiu, să-i plătească o despăgubire reprezentând c/val. fructelor culese în sumă doar de 10.000.000 lei.
Deşi în cursul judecării s-a dovedit că fructele însuşite de pârât aveau o valoare mai mare şi că acesta a solicitat să i se restituie integral c/val. lucrărilor ocazionate pentru obţinerea fructelor de pe teren, indicând cuantumul acestora, reclamanta nu a înţeles să-şi majoreze câtimea pretenţiilor.
Într-o atare situaţie, instanţele de fond, în raport de limitele investirii, în mod just s-au pronunţat numai asupra despăgubirii solicitate de reclamantă pe care i-au acordat-o integral.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
Pentru a hotărî astfel Înalta Curte a avut în vedere şi faptul că, efectele aplicării principiului îmbogăţirii fără justă cauză pot fi limitate, prin voinţa părţilor, astfel cum s-a întâmplat şi în cauză, instanţele de judecată fiind obligate să respecte limitele investirii şi să se pronunţe numai în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.A. împotriva deciziei civile nr. 182 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5225/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5217/2005. Civil → |
|---|
