ICCJ. Decizia nr. 5231/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5231
Dosar nr. 12182/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 februarie 2001 reclamanta P.E. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local al Municipiului Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i retrocedeze terenul în suprafaţă de 680 mp situat în Craiova.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul situat în Craiova, a fost moştenit de la tatăl său, O.C., care, la rându-i, l-a dobândit tot prin succesiune de la O.N., bunicul reclamantei. Nemişcătorul a fost expropriat prin Decretul nr. 157/1985, construcţiile fiind demolate, în vederea edificării unor lucrări de utilitate publică. În prezent, terenul este afectat doar parţial de construcţia unui bloc de locuinţe, pe o suprafaţă de aproximativ 100 mp, care cuprinde atât suprafaţa aferentă blocului, cât şi calea de acces la acesta, restul terenului fiind liber.
Investit iniţial cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 23 din 14 februarie 2002, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâţi să-i restituie suprafaţa de 294 mp teren situat în Craiova. A fost obligată reclamanta să restituie suma de 630 lei, actualizată potrivit indicelui de inflaţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 58 din 24 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Craiova. A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul ca obligaţia de restituire a despăgubirii primite de reclamantă să aibă loc către pârâtul Statul Român.
Recursul declarat împotriva acestor hotărâri de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1018 din 14 martie 2003, a casat ambele hotărâri şi a dispus reluarea judecăţii, cu motivarea că instanţele, aplicând acţiunii prevederile Legii nr. 10/2001, au încălcat principiul constituţional şi de drept civil al neretroactivităţii legii.
În fond după casare, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 358 din 26 august 2003, a admis acţiunea promovată de reclamantă şi a obligat pe pârâţi să-i restituie terenul în suprafaţă de 294 mp situat în Craiova, astfel cum a fost identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. C.C.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a motivat că „din suprafaţa revendicată, 386 mp sunt ocupaţi de blocurile J 30, J 31, de pe strada I. (cu zona de protecţie aferentă de 5 m) precum şi parţial de str. N. (cca. 180 mp), astfel cum se concluzionează în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul C.C. în dosarul nr. 2518/2001 al Tribunalului Dolj. Diferenţa de 294 mp este teren liber, nu este ocupat de construcţii, nu este afectat de utilităţi publice şi detalii de sistematizare, „terenul este în pantă prezintă trepte cu înălţimea de 0,5 m şi pe acesta se găsesc grădini construite clandestin (?) de locatarii blocurilor din jur".
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj şi Consiliul Local al Municipiului Craiova.
În motivarea celor două recursuri s-a susţinut că din raportul de expertiză efectuat în cauză, din planul urbanistic zonal şi planul cadastral de la data exproprierii, rezultă că terenul expropriat a fost afectat în întregime de detalii de sistematizare, acesta fiind amplasat, o parte în zona afectată de stradă şi trotuar, iar cealaltă parte constituind zonă de protecţie şi zonă verde aferentă blocurilor de locuinţe şi cum reclamanta a primit despăgubiri pentru bunul expropriat, scopul de utilitate publică a fost îndeplinit.
Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor care succed:
În justificarea acţiunii introductive de instanţă reclamanta P.E. a susţinut că terenul ce solicită a fi retrocedat a fost dobândit prin succesiune legală de la tatăl său O.C., care, la rându-i, l-a dobândit prin moştenire de la O.N., bunicul reclamantei. Cercetând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele de fond şi de apel nu au manifestat rol activ şi nu au cerut reclamantei, în nici unul din cele două cicluri procesuale, să depună titlul de proprietate al autorului O.N., instanţele limitându-se numai la prezenţa certificatului de moştenitor nr. 1842 din 27 decembrie 1976 eliberat de fostul notariat de Stat judeţean Dolj de pe urma defunctului O.C. (fila 4 dosar nr. 2518/2001 al Tribunalului Dolj).
Acest titlu de proprietate (actul dotal din 19 septembrie 1918) a fost depus în cel de al doilea recurs (fila 13) şi numai la insistenţele instanţei de recurs. În atari condiţii, în lipsa titlului de proprietate, există serioase îndoieli că expertul tehnic Cilibiu Constantin, pe lucrarea căruia instanţele şi-au întemeiat soluţia de retrocedare, ar fi identificat cu exactitate terenul revendicat de reclamantă şi care ar fi aparţinut autorilor săi.
Din această perspectivă, se impune casarea deciziei dată în apel şi reluarea judecăţii urmând ca instanţa de rejudecare să dispună refacerea expertizei în scopul identificării terenului potrivit titlului de proprietate al autorului reclamantei. Având în vedere că terenul revendicat se găseşte în imediata vecinătate a trei blocuri de locuinţe (de fapt, din schiţa expertului C.C. rezultă că nemişcătorul este înconjurat de aceste blocuri), instanţa de trimitere va solicita reclamantei să ceară şi să depună la dosar relaţii de la societăţile din municipiul Craiova care au în proprietate ori în administrare reţelele de gaze, canalizare şi electricitate pentru a se stabili dacă, nu cumva, terenul ce se cere retrocedat este străbătut în subteran de atari utilităţi care fac funcţionale blocurile de locuinţe, urmând a se reaprecia, prin consultarea şi a planului cadastral de la data exproprierii, dacă scopul de utilitate publică a fost ori nu îndeplinit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local al Municipiului Craiova prin primar împotriva deciziei civile nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5271/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 520/2005. Civil → |
|---|
