ICCJ. Decizia nr. 5301/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5301
Dosar nr. 12578/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursurilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 1532 din 27 octombrie 2003 la Judecătoria Huedin reclamantul Ş.V. a chemat în judecată pe pârâţii S.R.A., S.C.C., B.I., M.S. şi M.C., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună asupra următoarelor capete de cerere:
- să se constate că prin procesul-verbal de adjudecare încheiat la data de 16 ianuarie 2002 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra casei şi a terenului aferent în suprafaţă de 1112 mp situate în Ciucea, judeţul Cluj, înscris în C.F. Ciucea, nr. top. 236/1/2 care au fost proprietatea pârâţilor S.R.A. şi S.C.C.
- să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantului adjudecatar asupra imobilului teren.
- să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut autentificat la nr. 408 din 22 mai 2005 prin care pârâţii S.R.A. şi S.C.C. au împrumutat de la pârâtul M.C. suma de 4.000 dolari SUA, pentru fraudă la lege.
- să se dispună anularea contractului de garanţie imobiliară prin constituirea unui drept de ipotecă asupra imobilului, în favoarea pârâtului M.C.
- să se dispună refacerea de carte funciară prin radierea ipotecii şi a interdicţiei de înstrăinare şi grevare.
Acţiunea reclamantului a fost respinsă, prin sentinţa civilă nr. 29 din 15 ianuarie 2004 a Judecătoriei Huedin.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul şi în consecinţă s-a pronunţat Decizia nr. 1436 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, prin care s-a admis apelul, după care s-a admis, în parte, acţiunea, în sensul că:
- s-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Ciucea, nr.top. 236/1/2 compus din casă şi teren în suprafaţă de 912 mp, situate în Ciucea, conform procesului verbal de adjudecare din 16 februarie 2002 încheiat de executorul judecătoresc B.M. şi raportului de expertiză întocmit de expertul G.E., care face parte integrantă din hotărâre;
- s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului;
- s-a dispus radierea înscrierilor din C.F. Ciucea, privind dreptul de ipotecă înscris în favoarea pârâtului M.C. şi privind interdicţia de înstrăinare şi grevare în favoarea pârâtului M.C.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea a constatat că în dosarul execuţional publicaţia de vânzare silită se referea atât la casă cât şi la teren, fapt confirmat şi de expertiza imobiliară efectuată în cauză, însă din eroare executorul judecătoresc a menţionat în procesul verbal de adjudecare doar casa. Pârâţii S.R.A. şi S.C.C., profitând de această omisiune au garantat, cu terenul, împrumutul de 4.000 dolari SUA şi în consecinţă s-a înscris în C.F. ipoteca în favoarea creditorului M.C. de la care s-au împrumutat banii, deşi la data instituirii ipotecii pârâţii S. ştiau că terenul nu mai este proprietatea lor; curtea a mai apreciat că în legătură cu contractul de împrumut cu garanţie imobiliară nu s-a dovedit existenţa unei cauze ilicite cum a afirmat reclamantul, însă actul încheiat între pârâţii S. şi M.C. nu mai era în concordanţă cu situaţia terenului şi în consecinţă a admis, în parte, acţiunea reclamantului numai privind intabularea.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, în termen şi legal timbrate, pârâţii S.R.A. şi soţia sa S.C.C. precum şi pârâtul M.C.
În recursul declarat de pârâţii S.R.A. şi S.C.C. se critică Decizia, în esenţă, pentru că în mod nelegal curtea a reţinut că prin actul de adjudecare din 4 februarie 2002 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren de 912 mp (expertul a constatat că suprafaţa de teren este de 912 mp (şi nu 1112 mp cum figura în CF), iar ei deţineau doar o cotă ideală de 481,42 mp, adică 25% iar Statul Român deţine o cotă ideală de 0,48% din cei 912 mp şi în consecinţă instanţa nu putea transmite în patrimoniul reclamantului mai mult decât suprafaţa proprietatea pârâţilor.
Pârâţii S. mai susţin că potrivit procesului verbal de adjudecare semnat de reclamant acesta a dobândit dreptul de proprietate numai asupra casei şi în consecinţă în mod nelegal curtea de apel a constatat că reclamantul a dobândit şi dreptul de proprietate asupra terenului. De altfel, reclamantul a ştiut că obiectul licitaţiei îl constituie doar casa, nu şi terenul pentru că a depus o ofertă de cumpărare pentru suma de 100.000.000 lei aşa cum reiese din procesul verbal de licitaţie semnat personal de reclamant precum şi din publicaţia de vânzare în care se menţionează că imobilul a fost evaluat la 352.903.544 lei, preţ care s-a obţinut prin micşorarea cu 25% a valorii construcţiei.
Mai arată pârâţii că Decizia curţii de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi că în mod nelegal se menţionează în Decizia recurată că ei nu au contestat actul de adjudecare deoarece în acest act nu se menţiona că şi terenul a fost obiect al licitaţiei.
În raport de aceste motive, pârâţii S.R.A. şi S.C.C. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 1436/2004 în sensul respingerii apelului, ca nefondat.
În motivarea recursului pârâtului M.C. se susţine, în esenţă, că la data încheierii contractului de împrumut, 22 mai 2002, conform menţiunilor din extrasul de C.F. Ciucea, cota parte de 587/1112 din terenul revendicat de reclamant se afla în mod legal şi de drept în proprietatea soţilor S.; de asemenea, această cotă parte asupra căreia recurentul a solicitat intabularea unei ipoteci de rangul I pentru garantarea împrumutului de 4000 dolari SUA era liberă de orice sarcini şi nu existau litigii pe rol.
Reclamantul a dobândit dreptul de proprietate numai asupra casei, aşa cum rezultă din actul de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc la data de 4 februarie 2002, care nu a fost contestat de reclamant deoarece terenul nu a făcut obiectul licitaţiei, cum în mod nelegal a constatat curtea de apel.
Un alt motiv de recurs se referă la nelegalitatea deciziei prin care, deşi nu s-a dovedit existenţa unei cauze ilicite, totuşi curtea a admis cele două capete de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut şi revocarea contractului de garanţie imobiliară, deşi pentru al doilea capăt de cere nu s-a achitat nici taxa judiciară de timbru.
Un ultim motiv de recurs se referă la greşeala curţii privind obligarea pârâtului M.C. alături de soţii S.R.A. şi S.C.C. la cheltuieli de judecată în apel, către reclamant, fără a se preciza cuantumul pentru fiecare persoană, pârâtul M.C. conchizând că „dacă tot eram din familie, instanţa a considerat că individualizarea cheltuielilor nu are prea mare importanţă".
Faţă de motivele invocate, pârâtul M.C. solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, ca inadmisibil şi nefondat.
Reclamantul Ş.V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.
Pârâtul B.I. a formulat, de asemenea, întâmpinare solicitând respingerea recursului pârâţilor S.R.A. şi S.C.C., ca nefondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate, de susţinerile din întâmpinări şi de actele şi lucrările dosarului constată că la cererea creditorilor M.S. şi B.I. s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 457 din 14 mai 2001 a Judecătoriei Huedin prin care s-a încuviinţat vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în Ciucea, înscris în C.F. Ciucea, nr.top. 236/1/2 casă şi teren, proprietatea debitorilor S.R.A. şi S.C.C., stabilindu-se preţul de strigare conform expertizei întocmită de arh. G.E., ce face corp comun cu sentinţa, la suma de 470.538.085 lei pentru construcţie şi 82.326.750 lei pentru teren, în total 552.864.835 lei.
Ulterior, la data de 5 iunie 2001, s-a emis publicaţia de vânzare nr. 54, în dosarul execuţional nr. 54/2001 al executorului judecătoresc B.M. pentru imobilul în valoare de 552.864.835 lei.
Potrivit procesului verbal de licitaţie imobiliară încheiat de executorul judecătoresc la data de 16 ianuarie 2002 reclamantul şi-a adjudecat imobilul pentru suma de 115.000.000 lei, însă în acest proces verbal executorul a omis să precizeze că s-a adjudecat atât casa cât şi terenul aferent în suprafaţă de 912 mp conform identificării şi evaluării făcută de expert, care nu au fost contestate de pârâţii debitori S.R.A. şi S.C.C.
În baza actului de adjudecare reclamantul şi-a putut intabula numai dreptul de proprietate asupra casei.
Pârâţii S.R.A. şi S.C.C. au încheiat un contract de împrumut autentificat la nr. 408 din 22 mai 2002 la Biroul Notarului Public V.I., în care au garantat suma împrumutată de 4.000 dolari SUA cu terenul înscris în C.F. Ciucea şi în consecinţă în C.F. s-a înscris dreptul de ipotecă al pârâtului creditor M.C., de la care s-au împrumutat banii.
Reaua-credinţă a pârâţilor S.R.A. şi S.C.C. privind garantarea împrumutului cu terenul este evidentă deoarece procesul verbal de adjudecare se încheiase la data de 16 ianuarie 2002 iar contractul de împrumut s-a încheiat după patru luni la data de 22 mai 2002 dată la care pârâţii ştiau că obiectul licitaţiei îl constituiseră casa şi terenul proprietatea lor, evaluate de expert la suma de 552.864.835 lei, însă datorită erorii materiale a executorului judecătoresc terenul în suprafaţă de 912 mp nu fusese trecut în actul de adjudecare şi în consecinţă pârâţii au profitat de această omisiune pentru a garanta împrumutul cu un bun care nu se mai afla în patrimoniul lor la data instituirii ipotecii în contractul de împrumut.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod legal curtea a reţinut că pârâţii S., profitând de omisiunea materială a executorului judecătoresc, au încercat să încalce dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului, astfel cum este protejat de art. 480 C. civ., instituind asupra terenului proprietatea reclamantului o ipotecă pentru garantarea unui împrumut contractat la 4 luni după ce dreptul de proprietate al pârâţilor asupra terenului încetase, ca urmare a procesului verbal de adjudecare încheiat de executorul judecătoresc şi în consecinţă curtea de apel a constatat că reclamantul Ş.V. a dobândit şi dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 912 mp, a dispus intabularea acestui drept de proprietate şi corelativ a dispus radierea dreptului de ipotecă asupra terenului, înscris în favoarea pârâtului M.C.
Motivul de recurs referitor la pronunţarea, plus petita, a curţii de apel în sensul că instanţa nu putea acorda reclamantului dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de 912 mp de teren deoarece pârâţii aveau în proprietate doar 481,42 mp iar asupra cotei de 0,48% din teren dreptul de proprietate aparţine Statului Român nu necesită a fi analizat deoarece pârâţii nu au calitate să invoce decât motive referitoare la nelegalitatea deciziei privind dreptul lor de proprietate şi nu al altor persoane fizice sau juridice.
Şi critica din recurs privind lipsa motivelor pe care se sprijină Decizia este nefondat, după cum s-a arătat mai sus, Decizia curţii de apel conţine temeiurile de drept şi analiza probelor pe care s-a întemeiat.
Referitor la motivele de recurs formulate de pârâtul M.C. se constată că sunt nefondate, pentru considerentele expuse, privind pierderea dreptului de proprietate al pârâţilor S. asupra terenului la data contractării împrumutului şi dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate numai asupra casei nu şi a terenului, prin procesul verbal de adjudecare, în care executorul a omis să menţioneze că terenul a format obiectul licitaţiei, cum a fost în realitate. De altfel, pârâtul M.C. este terţ în raport cu procesul verbal de adjudecare încheiat după licitaţie şi în consecinţă el nu are calitate să formuleze critici ale deciziei pe aceste aspecte ci numai cu privire la contractul de împrumut pe care l-a încheiat cu pârâţii S.
Motivele de recurs ale pârâtului M.C. privind timbrarea nelegală în apel de către reclamant şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată către reclamant sunt, de asemenea, nefondate deoarece din verificarea actelor dosarului se constată că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar legal datorate şi că în mod legal curtea de apel l-a obligat pe pârâtul M.C. la cheltuieli de judecată în apel, potrivit art. 274 C. proc. civ. deoarece, aşa cum prevede textul, a căzut în pretenţii.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate şi urmează să le respingă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenţii S.R.A., S.C.C. şi M.C. vor fi obligaţi, în solidar, la plata sumei de 8.836.390 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către reclamantul Ş.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de S.R.A., S.C.C. şi M.C. împotriva deciziei nr. 1436 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă recurenţii, în solidar, la plata sumei de 8.836.390 lei către reclamantul Ş.V., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5512/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5186/2005. Civil. SUSPENDARE EXECUTARE... → |
|---|
