ICCJ. Decizia nr. 5512/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5512
Dosar nr. 27680/1/2005
Nr. vechi 11218/2005
Şedinţa publică din 6 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 6053 din 29 iunie 2004, primarul Municipiului Ploieşti a respins cererile formulate în baza Legii nr. 10/2001, de către D.V.G.L.A. şi D.O.D.G., având ca obiect restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru imobilele situate în Ploieşti, cu motivarea că în cauză avându-se în vedere categoria de folosinţă a terenurilor, arabile, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La 22 iulie 2004, persoanele îndreptăţite au contestat dispoziţia, solicitând instanţei anularea acesteia şi acordarea măsurilor reparatorii vizând fie restituirea în natură, fie în echivalent, pentru întreaga suprafaţă de teren în legătură cu care s-au formulat notificările, respectiv 48.750 mp, ce au aparţinut autorului lor D.G.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 96 din 26 ianuarie 2005, a respins contestaţia, cu motivarea că cei în cauză nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, în sensul de a prezenta acte din care să rezulte că autorul lor a avut în proprietate, la data preluării abuzive, imobilul în legătură cu care s-au formulat notificările.
Apelul contestatorilor a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 972 din 30 iunie 2005, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia şi anulând dispoziţia atacată, a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafaţa de 48.750 mp teren.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că terenul în litigiu intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 iar contestatorii au făcut dovada faptului că din patrimoniul autorului lor, D.G., a fost preluată abuziv suprafaţa de 48.750 mp, teren situat pe raza oraşului Ploieşti, „Bariera Gogoaşe", conform actului autentic de vânzare-cumpărare din 13 iunie 1922 şi avizului nr.314 din 17 aprilie 1946.
Cum terenul, se mai arată, este în întregime ocupat de construcţii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Primăria Municipiului Ploieşti care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că hotărârea dată în apel s-a întemeiat pe prezumţii, întrucât probele administrate nu atestă că autorul reclamanţilor ar fi deţinut în proprietate, la data preluării, suprafaţa de 48.750 mp, terenul neputând de altfel să fie identificat şi încadrat într-un plan zonal nici de către expertul desemnat de instanţă.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Din întreaga economie a Legii nr. 10/2001 rezultă că dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor a persoanelor îndreptăţite se dovedesc cu înscrisuri, sintagma acte doveditoare din art. 23 al legii, în redactarea actuală făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei ce îl invocă.
În dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită potrivit legii, pot fi folosite şi orice alte înscrisuri care se întregesc cu înscrisurile originare sau , după caz, le prezumă iuris tantum.
În speţă, este de necontestat că intimaţii sunt moştenitorii autorului D.G. care, la nivelul anilor 1945-1946 a deţinut mai multe proprietăţi, pe raza municipiului Ploieşti.
Probele administrate sunt evazive însă şi pe alocuri chiar contradictorii, cu privire la suprafaţa exactă de teren deţinută de autorul contestatorilor la data preluării, temeiul acestei preluări pretins abuzive şi respectiv situaţia juridică actuală a suprafeţei de teren, în legătură cu care s-au formulat notificările.
Astfel, în sprijinul cererilor formulate prin cele trei notificări adresate de persoanele îndreptăţite, la 17 aprilie 2004 şi respectiv 30 aprilie 2004, Primăriei Municipiului Ploieşti şi Prefecturii Judeţului Prahova (filele 14, 15 şi 28 dosar fond) se invocă doar două înscrisuri, respectiv un act de vânzare-cumpărare (înscris olograf, autentificat sub nr. 2774/1922, fila 16 fond) şi avizul nr. 314 din 17 aprilie 1946 al Comisiei de îndrumare a aplicării reformei agrare în judeţul Prahova (fila 32 dosar fond).
Nici unul din acte nu lămureşte însă care este suprafaţa pe care autorul celor în cauză o avea în proprietate, la data preluării.
Astfel, actul de vânzare întocmit la 13 iunie 1922 face vorbire despre înstrăinarea către D.G., a două imobile: un teren cu dimensiunea de 40/70 m cu o construcţie din paiantă şi un alt teren de „aproape" 1 ha.
În ce priveşte avizul nr. 314 din 17 aprilie 1946, din cuprinsul actului rezultă că, unul din motivele pentru care autorul D.G. a solicitat revizuirea hotărârii comisiei de plasă nr. 64 din 30 septembrie 1946 a fost acela că suprafaţa terenului în legătură cu care s-a dispus exproprierea, era mai mică de 10 ha.
Există, de asemenea, contradicţii sub aspectul adresei poştale a imobilului care, în cererea introductivă este indicată în str. M., pe când în actul de vânzare-cumpărare, de care se prevalează contestatorii, se face vorbire de terenuri situate în str. B.
Nu în ultimul rând, expertiza efectuată în cauză este eliptică, nerăspunzând decât parţial obiectivelor stabilite de instanţă.
Cu prilejul rejudecării urmează a se dispune efectuarea unui alt raport de expertiză, complet şi documentat care, având în vedere actele prezentate de părţi şi cele aflate în arhiva Primăriei Ploieşti (a se consulta în acest sens planurile zonei urbane, supranumită „Bariera Gogoaşe" a Municipiului Ploieşti, din anul 1934, recenzate la 29 octombrie 1954, aflate în Arhiva Direcţiei de Urbanism, amenajarea teritoriului şi cadastru) să lămurească împrejurările mai sus arătate, care sunt de esenţa litigiului.
Pentru pronunţarea unei soluţii judicioase, este de asemenea necesar a se stabili data şi modalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilelor ce au aparţinut autorului contestatorilor, precum şi regimul juridic actual al acestora.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti, prin primar împotriva deciziei civile nr. 972 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5585/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5301/2005. Civil → |
|---|
