ICCJ. Decizia nr. 5388/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5388
Dosar nr. 20769/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 317/C din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Bihor, s-a admis cererea formulată de reclamanţii B.A. şi B.E. împotriva pârâtului, Primăria municipiului Oradea şi în consecinţă a fost constatată nulitatea parţială a dispoziţiei nr. 356 din5 aprilie 2003 emisă de Primarul municipiului Oradea, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. 611 Episcopia Bihor, nr.top 223, în natură teren intravilan în suprafaţă de 928 mp.; a fost obligat Primarul municipiului Oradea să emită pe seama reclamanţilor B.A. şi B.E. o dispoziţie de restituire în natură pentru imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. 611 Episcopia Bihor, nr.top 223; fără cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 358 din 5 aprilie 2003, comunicată reclamanţilor la 8 aprilie 2003, Primarul municipiului Oradea a admis cererea de restituire în natură a imobilului cu nr.top 224 din C.F. 3007 Episcopia Bihor şi a respins cererea de restituire a nr. top 223 din C.F. 611 Episcopia Bihor.
În referatul privind fundamentarea dispoziţiei Primarului municipiului Oradea cu privire la nr. top 223, s-a arătat, că actele depuse, respectiv contractul provizoriu de vânzare–cumpărare încheiat la 10 martie 1969 şi copia actului intitulat „Convenţie", încheiat tot în anul 1973 nu are valoarea unor acte translative de proprietate.
Potrivit situaţiei de carte funciară cuprinsă în C.F. 611 Episcopia Bihor, instanţa a reţinut că imobilul cu nr.top 223 a constituit proprietatea numitei P.E., conform menţiunilor de sub B16-17 şi a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de donaţie B14.
Din contractul provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la 10 martie 1996 reiese că proprietara tabulară P.E. s-a obligat să vândă reclamanţilor B.A. şi B.E. imobilele cu nr. top 223, 224, înscrise în C.F. 611.
Ulterior, prin contractul de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 3340 din 18 mai 1993 de către notariatul de Stat Judeţean Bihor, s-a perfectat vânzare–cumpărarea între părţi doar cu privire la nr.top. 224 înscris în C.F. 611 Episcopia Bihor, în natură teren de construcţie, în suprafaţă de 230 mp şi casă de locuit. În anul 1973, părţile încheie o convenţie sub semnătură privată, în care arată că deşi Consiliul Popular al municipiului Oradea nu a autorizat vânzare nr.top 223 pentru încheierea contractului de vânzare–cumpărare autentic, obiectul vânzării şi preţul achitat are în vedere şi nr.top de mai sus, iar în situaţia în care acest din urmă imobil va fi expropriatpe numele vânzătorilor, se obligă să predea cumpărătorilor suma obţinută de la stat.
Cum imobilele în litigiu au trecut în proprietatea statului cu titlu de donaţie, reclamanţii au formulat o acţiune în constatarea nulităţii absolute a donaţiei, admisă prin sentinţa civilă nr. 4579/2002, investită cu formulă executorie.
Chiar dacă Legea nr. 10/2001 recunoaşte doar proprietarilor imobilelor preluate abuziv, calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, există categoria persoanelor care au dobândit înainte de 1989 imobile preluate ulterior de stat, proprietarii tabulari, în baza unor contracte de vânzare–cumpărare şi care, cel puţin pentru motive de echitate, se impune a fi asimilată celor dintâi.
În speţă, deoarece reclamanţii au achitat preţul pentru ambele imobile şi în condiţiile în care nr. top nu a făcut obiectul unei cereri de restituire în natură formulate, de către proprietarul tabular, este lesne de înţeles că ei sunt cei îndreptăţiţi a li se restitui în natură imobilul.
Cu atât mai mult, cu cât Legea nr. 10/2001 se vrea a fi o lege reparatorie este normal ca de prevederile ei să beneficieze toate persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv, deopotrivă, proprietarii sau persoane, care, dată fiind conjunctura social-politică din acea perioadă, nu şi-au putut reglementa din punct de vedere juridic situaţia imobilelor dobândite de la proprietarii tabulari.
Apelul introdus împotriva acestei hotărâri de către Primarul municipiului Oradea în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi B.A. şi B.E., a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin Decizia nr. 983/A din 13 octombrie 2004.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Primarul municipiului Oradea motivând că intimaţii, în momentul trecerii imobilului, la stat, nu figurau în C.F. ca proprietari şi deci, nu pot fi consideraţi persoane îndreptăţite să solicite restituirea, în temeiul Legii nr. 10/2001, a terenului în litigiu.
Recursul nu este fondat.
Reclamanţii şi-au fondat cererea de restituire asupra terenului în suprafaţă de 928 mp, nr. top 223, pe faptul juridic al cumpărării acelui teren, care era necesar casei lor de la adevăratul proprietar, cu care au şi încheiat un contract provizoriu de vânzare–cumpărare fără a putea încheia şi actul autentic, datorită legilor în vigoare, în acel moment, legi abuzive, care nu permiteau intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, decât în limita prevăzută în Statutul C.A.P., restul terenului considerându-l „cooperativizat".
Aşa fiind, pentru a nu lipsi pe reclamanţi a doua oară, de bunul cumpărat, în condiţiile existente la data dobândirii, Curtea va trebui să considere că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituire, substituindu-se în drepturile fostului proprietar P.E., de la care au cumpărat şi care este înscrisă în Cartea Funciară.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul Primarului municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 983/A din 13 octombrie 2004, a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat, şi a-l respinge ca atare, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 983 A din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5436/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 533/2005. Civil → |
|---|
