ICCJ. Decizia nr. 533/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 533.
Dosar nr. 21463/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3497 din 22 aprilie 2004 a Judecătoriei Timişoara a fost respinsă acţiunea formulată de Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva pârâtei S.L., prin care s-a solicitat prin acţiunea astfel cum a fost precizată pe parcursul procesului să se constate rezoluţiunea contractului de închiriere nr. 698 din 13 aprilie 2000 încheiat între părţi cu privire la spaţiul de locuit situat în Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere în esenţă că pârâta nu a încetat să locuiască în imobil, rămânând în străinătate la fiul său, numai ca urmare a unui accident grav, în urma căruia a fost imobilizată la pat o perioadă lungă de timp. În raport de această stare de fapt, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. IV lit. b) din contractul de închiriere, care constituie legea părţilor şi trebuie executat cu bună-credinţă.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1982 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
S-a reţinut de asemenea că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. IV din contractul de închiriere, întrucât pârâta a lipsit justificat din locuinţă, din împrejurări obiective, timp în care şi-a achitat la zi toate cheltuielile aferente imobilului, ceea ce nu poate echivala cu o părăsire a locuinţei.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au declarat recursul de faţă, solicitând admiterea lui şi modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii.
Se susţine că există în cauză motive pentru rezilierea contractului de închiriere, întrucât pârâta a lipsit din locuinţă mai mult de 6 luni, timp în care a subînchiriat apartamentul. Astfel au fost nesocotite pct. III şi IV din contractul de închiriere, în sensul cărora există motiv de reziliere a contractului, în cazul în care chiriaşul a subînchiriat locuinţa fără consimţământul scris al proprietarului.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 1439 alin. (2) C. civ. neexecutarea obligaţiilor de către una din părţi dă dreptul celeilalte părţi de a cere, după punerea în întârziere a debitorului, rezilierea contractului cu daune interese. Contractul de închiriere urmează regulile generale în materie de contracte sinalagmatice cu executare succesivă, fiind de observat că nu orice neexecutare dă dreptul celeilalte părţi de a cere rezilierea contractului, ci numai acelea referitoare la obligaţii principale.
În acord cu aceste prevederi generale şi cu cele cuprinse în Legea nr. 114/1996, în capitolul IV al contractului de închiriere încheiat între părţi au fost stabilite între alte situaţii în care operează rezilierea contractului şi aceea în care chiriaşul a subînchiriat locuinţa fără consimţământul scris al proprietarului şi o alta constând în nefolosirea în fapt a locuinţei o perioadă de peste 3 luni.
Se constată că ambele ipoteze nu subzistă în speţă, întrucât nu s-a făcut dovada realizării unei subînchirieri de către pârâtă. Dimpotrivă, toate probele testimoniale administrate în cauză, la cererea ambelor părţi atestă fără dubiu că în lipsa pârâtei, apartamentul a fost locuit de fiul minor al acesteia, ce a fost îngrijit de rude.
De asemenea, instanţele au reţinut corect că absenţa pârâtei din locuinţă este justificată, în situaţia în care aceasta a fost victima unui accident de circulaţie, soldat cu grave vătămări, constatate şi prin certificatul medical nr. 2735 din 15 decembrie 2003.
În această situaţie, rezultă că soluţia adoptată de instanţă este corectă, apreciindu-se în condiţiile legii că cea în cauză nu se află în situaţia de a nu-şi fi respectat principalele obligaţii ale locatarului.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 5.354.000 lei, reprezentând onorariu de avocat în această fază a procesului şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1982 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă recurentul la 5.354.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5325/2005. Civil → |
|---|
