ICCJ. Decizia nr. 5419/2005. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5419
Dosar nr. 11051/3/2005
Şedinţa publică din 3 iulie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 aprilie 2005 reclamanta SC F. SA a chemat în judecată pe pârâţii SC G.C. SA şi O.S.I.M. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze certificatul de înregistrarea a mărcii G. combinată cu element figurativ, nr. 36441 din 24 februarie 1998 pentru produse din clasele 3 şi 42.
Prin sentinţa civilă nr. 1514 din 21 decembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii şi a respins-o.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta este titulara mărcii combinate G. H3 cu specimen de semnătură prof. Dr. A.A., cu nr. 2487 şi cu durată de protecţie până în anul 2011, pentru produse din clasa 3, şi anume: cremă grasă, cremă semigrasă şi emulsie de corp, toate conţinând novocaină.
În acelaşi timp, reclamanta nu mai are în prezent dreptul de a produce şi comercializa aceste produse, aşa după cum rezultă din art. 6 al Legii nr. 178/2000 coroborat cu Ordinul nr. 1301/2002 al Ministrului Sănătăţii şi Familiei, care interzic utilizarea novocainei în componenţa produselor pentru care reclamanta deţine protecţie.
Prin urmare, deşi titulară a unei mărci reclamanta nu mai are dreptul a de a produce produsele pentru care a fost înregistrată marca, protecţia asupra mărcii încetând astfel, ceea ce înseamnă că reclamanta nu ar putea obţine niciun folos practic din anularea înregistrării mărcii pârâtei, despre care pretinde că o prejudiciază.
Prin Decizia civilă nr. 194 din 13 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Câtă vreme reclamanta are calitatea de titulară a mărcii combinate G. H3 cu specimen de semnătură prof. Dr. A.A., cu nr. 2487 şi cu durată de protecţie până în anul 2011, are şi drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Modul în care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, prin raportare la componenţa produselor protejate prin marca acesteia, constituie mai degrabă o analiză de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o sub mai multe aspecte, din care unele vizează însuşi fondul cauzei.
Astfel, recurenta susţine că produsele protejate de marca reclamantei şi cele protejate de marca sa, a cărei anulare se cere, sunt complet diferite.
De asemenea, susţine că nu există niciun risc de confuzie între cele două mărci, nefîind aplicabile dispoziţiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit. e) din acelaşi articol.
Asemenea critici nu pot fi supuse atenţiei în acest stadiu procesual, deoarece fondul cauzei nu a fost antamat până în prezent, cauza fiind soluţionată în temeiul unei excepţii procesuale.
Referitor la modul de soluţionare a excepţiei, recurenta susţine că:
Marca în litigiu a aparţinut timp de 22 de ani C.I.M.C.C.L.I.
Printr-un contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul asupra mărcii pentru un număr de 14 produse care conţin novocaină sau derivaţi de hidroliză ai acesteia, reclamanta a dobândit dreptul asupra mărcii pentru un număr de 3 produse care conţin novocaină, iar SC S. SA a dobândit dreptul asupra mărcii pentru producerea de medicamente.
Aşadar, reclamanta nu este singura titulară a mărcii despre care se pretinde că a fost prejudiciată prin înregistrarea de către pârâtă a unei mărci similare.
În calitate de cotitulară a mărcii, pârâta are dreptul de a se bucura de drepturile conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau similar cu marca în activitatea sa comercială.
Pe de altă parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodată invocat de reclamantă, acţiunea în anularea mărcii fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 48 din lege.
În ceea ce priveşte interesul reclamantei de a promova acţiunea, acesta trebuie nu doar arătat, ci şi dovedit şi, de asemenea, trebuie să fie legitim, născut şi actual, personal şi direct.
Aceste condiţii nu sunt întrunite în cauză, deoarece aşa cum corect a reţinut tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care are protejată marca.
Intimata SC S. SA a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Faptul că asupra mărcii pretins prejudiciate nu există un singur titular, ci mai mulţi, nu face ca acţiunea unuia dintre cotitulari, prin care tinde a se demonstra că dreptul său asupra mărcii este prejudiciat printr-un act ilicit al altui cotitular, ar fi lipsită de interes.
Calitatea reclamantei de titulară a unei mărci înregistrate conferă, aşadar, acesteia dreptul exclusiv de a se bucura de marcă, pentru produsele pentru care a fost înregistrată, drept prevăzut expres în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, cum corect a reţinut curtea de apel.
Unul din mijloacele de apărare a drepturilor conferite de marcă este şi acţiunea în anularea unei mărci identice sau similare, în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de art. 48 al Legii nr. 84/1998.
Indicarea textului de lege care recunoaşte reclamantei dreptul asupra propriei mărci nu poate în niciun caz să atragă nelegalitatea hotărârii şi nici nu reprezintă o schimbare a temeiului de drept al acţiunii deduse judecăţii.
Referitor la îndreptăţirea reclamantei de a mai produce acele produse pentru care a obţinut protecţia mărcii, într-o componenţă chimică sau alta, acestea sunt aspecte care exced obiectului pricinii deduse judecăţii şi pentru lămurirea cărora nici cadrul procesual nu este cel adecvat.
Chiar dacă acesta aspect ar fi necontestat, el nu este relevant pentru stabilirea interesului reclamantei în promovarea acţiunii, deoarece, în principiu, nimic nu împiedică pe titularul unei mărci să-şi extindă obiectul de activitate şi, în consecinţă, aria produselor şi serviciilor protejate, câtă vreme nu încalcă alte drepturi de proprietate intelectuală legal protejate ori convenţiile la care este parte.
În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei potrivit căreia, în calitate de cotitulară a mărcii combinate G. H3 cu specimen de semnătură prof. Dr. A.A., are dreptul de a se bucura de dreptul conferit prin înregistrare, inclusiv de acela de a utiliza un semn identic sau similar, aceasta urmează să facă obiect de analiză cu ocazia rejudecării cauzei, deoarece priveşte chiar fondul chestiunii litigioase dintre părţi.
Astfel, numai cu ocazia judecării fondului se va putea verifica, după caz, dacă pârâta a avea dreptul să înregistreze marca G., respectiv dacă această înregistrare este susceptibilă să aducă atingere drepturilor reclamantei asupra mărcii anterioare, în condiţiile art. 48 cu referire la art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Având în vedere că Decizia atacată este legală, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va menţine şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.C. SA împotriva deciziei nr. 194 A din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iulie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5654/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5372/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
