ICCJ. Decizia nr. 5654/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5654
Dosar nr.21549/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1319 din 2 decembrie 2003, Judecătoria Găeşti a respins acţiunea formulată de T.A., în contradictoriu cu I.A.G., B.L. şi B.E.
S-a reţinut că prin acţiune, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamanta T.A., invocând calitatea de moştenitor a defunctului I.N.Z., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 4000 mp, situat în extravilanul comunei Ludeşti, ocupat fără drept de către aceştia.
Or, reclamanta nu este singura moştenitoare a tatălui său, I.N.Z., aşa încât aceasta nu poate promova singură o acţiune în revendicare, fără acordul celorlalţi coindivizari.
Prin Decizia nr. 2696 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe, precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţii C.E., N.V., N.M. şi N.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că autorul reclamantei şi al intervenienţilor a cumpărat doar o suprafaţă de 2000 mp de la E.S.P., teren ce corespunde în prezent cu terenul ocupat de pârâtul I.G., în suprafaţă de 2.324,35 mp.
Însă, în anul 1962, a avut loc un schimb de terenuri.
Terenul primit în schimb de autoarea reclamantei şi a intervenienţilor, G.Z. , putea fi identificat pe cale administrativă.
Acest teren nu a fost nici prin expertiza efectuată în cauză, concluziile acesteia fiind ambigue.
Drept urmare, cum reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 4000 mp, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea acesteia.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta şi intervenienţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa de control judiciar a reţinut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, iar prima instanţă a respins acţiunea pe excepţie.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2000 mp teren extravilan, ca moştenitor al defunctului I.N.Z., acesta la rându-i devenind în 1938 titular al dreptului de proprietate prin cumpărare.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat că terenurile nu pot fi identificate, deoarece actele prezentate de părţi nu cuprind vecinătăţi şi dimensiuni, pentru încadrarea în zonă.
Aşadar, deşi s-a făcut dovada dreptului de proprietate, cel puţin cu referire la suprafaţa de 2000 mp, prin acte translative, condiţie a acţiunii în revendicare, acţiunea a fost respinsă pentru chestiuni de probaţiune, cu referire la identificarea terenului.
Ca atare, hotărârea atacată este nelegală în raport de dispoziţiile art.480 din Codul civil, cu referire la art. 129 C. proc. civ.Drept urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamantă şi intervenienţi în recurs.
Însă, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt pe deplin stabilite.
Or, în cauză, cu referire la situarea terenului revendicat, situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile pronunţate în cauză şi va trimite dosarul primei instanţe, în vederea rejudecării cauzei, pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt, în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T.A. şi intervenienţi împotriva deciziei nr. 2696 din 22 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 1319 din 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Găeşti şi trimite cauza spre rejudecare, acestei din urmă instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 iunie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 5667/2005. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5637/2005. Civil → |
|---|
