ICCJ. Decizia nr. 5440/2005. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5440
Dosar nr. 508/2005
Şedinţa de la 20 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 martie 2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis cererea creditorului SC R. SA şi a încuviinţat executarea silită prin poprire până la concurenţa sumei de 2.023.000.000 lei, ce se va actualiza de executorul judecătoresc, asupra conturilor debitoarei Primăria Municipiului Bucureşti aflate la terţul poprit SC M.I.S.R. R.B. SA, la cererea creditorului SC R. SA, în baza titlului executoriu, Decizia nr. 5001/2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr.7580/2001.
S-au pus în vedere executorului judecătoresc prevederile OG nr. 22/2002.
Pentru a încuviinţa această cerere, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 372, art. 3731, art. 3732 C. proc. civ., debitoarea Primăria Municipiului Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 2.023.000.000 lei către creditorul SC R.B. SA prin Decizia nr. 5001/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, irevocabilă.
Împotriva încheierii a declarat apel Primăria Municipiului Bucureşti, invocând excepţia lipsei capacităţii de folosinţă în raport de art. 91 din Legea nr. 215/2001 şi excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată faţă de prevederile OG nr. 22/2002.
Prin Decizia nr. 1282 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a respins excepţiile invocate de apelantă, precum şi apelul declarat de Primăria municipiului Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut că Primăria municipiului Bucureşti este persoană juridică, reprezentată prin primar, are calitatea şi capacitatea de a sta în proces, dovadă fiind tocmai Decizia a cărei executare se cere, prin care apelanta a fost obligată la plata sumei de 2.023.000.000 lei, iar OG nr. 22/2002 nu conţine norme derogatorii de la dreptul comun în materia executării silite în ce priveşte competenţa instanţelor de judecată.
Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând aceleaşi două excepţii ridicate în apel: lipsa calităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Bucureşti, în materia executării silite, cu precizarea că numai Municipiul Bucureşti are personalitate juridică şi excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, considerând că executarea silită nu se putea dispune de instanţă, sumele datorate de apelant sunt executabile numai în limita creditelor bugetare şi trezoreria este cea care poate efectua aceste operaţiuni, conform art. 3 din OG nr. 22/2002.
Criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate.
În litigiul finalizat prin Decizia nr. 5001/2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, Primăria municipiului Bucureşti a avut calitatea procesuală de recurentă-reclamantă şi în recurs ea a fost obligată la 2.023.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimata-pârâtă SC R. SA Bucureşti.
Nu s-a obiectat în acel litigiu calitatea procesuală activă a recurentei, excepţia a apărut doar în faza executării silite a creanţei, dar ea este nefondată, întrucât recurenta are personalitate juridică şi capacitate de folosinţă, fiind reprezentată prin primar, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Instanţa este competentă să dispună executarea silită prin poprire în vederea satisfacerii creanţelor, cu respectarea destinaţiei creditelor bugetare, dispoziţiile prevăzute în OG nr. 22/2002 nu împiedică executarea silită a obligaţiilor de plată a instituţiilor bugetare, obligă doar ordonatorii de credite să ia măsurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare, pentru a asigura în bugetele debitorilor creditele necesare în vederea efectuării plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Realizate fiind condiţiile prevăzute în art. 379 alin. (1) C. proc. civ., anume existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, instanţa are competenţa de a dispune executarea silită prin poprire, indiferent de natura creanţei.
Pentru aceste considerente recursul debitorului urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 1282/A din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5463/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5436/2005. Civil → |
|---|
